Chinta roială a arcașilor
1001 de măști 4 aprilie 2016 Niciun comentariu la Chinta roială a arcașilor 32După ce primesc noile indicații, a doua și a treia săgeată străpung vîntul și lovesc fără milă fiara din plastic. Părăsind locul crimei, aproape că-mi primesc și răsplata cînd văd o fată a cărei jumătăți de carte pare să o completeze pe a mea. Din păcate ea este un nouă de romb, pe cînd eu sînt un zece. Vînătoarea continuă și găsesc perechea cărții la masa de șah unde o studentă pare că-și domină adversarul. O întrerup din joc și îi arăt cartea, dar descopăr că pe spate, pachetul ei e albastru pe cînd al meu e roșu.
Cum deocamdată nimeni nu dansează, iar atmosfera seamănă mai degrabă cu sfîrșitul unui examen unde toți se întreabă cum au răspuns la cerințe, mă îndrept către mini-terenul de mini-golf de lîngă masa cu măști. „Care-s regulile? Simplu. Ai trei încercări, din care trebuie să bagi mingea în una din cele trei găuri. Dacă aduni 30 de puncte, primești un premiu”, îmi spune entuziasmat un francofon în timp ce-mi așez crosa și măsor viteza vîntului. Însă drăcovenia rotundă se rătăcește la fiecare încercare, dezamăgind mulțimea care s-a adunat deja în spatele meu și care își așteaptă rîndul. După ce văd că alți trei sportivi din urma mea au aceeași soartă, ma îndepărtez mai încrezător în forțele mele.
Selfie cu un orc
Următoarea oprire o fac la inele. Cinci bucăți de sîrmă învelite în ață colorată pe care trebuie să le prinzi în niște cuie aflate la distanță între ele, în funcție de punctaj. O fată dinaintea mea se laudă că a reușit să nimerească trei inele. Amatoarea! Dar după ce-mi iese o singură aruncare din cele cinci, iar una dintre organizatoare dă timid din umeri, îmi tîrîi coada în direcția opusă.
La intrare, lîngă garderobă, mai mulți studenți stau agitați la coadă, în timp ce cei doi portari se amuză într-un colț. Mă strecor printre ei și aflu că aici se trage cu arcul. Un francofon la costum le explică tuturor celor cu arma în mînă regulile, însă una dintre fete e mai atentă la prietenul ei așezat în genunchi pe scări care-o bate la cap să se miște mai la stînga ca să iasă bine în poză. După alte patru încarnări ale lui Legolas, la cîte ori am auzit indicațiile organizatorului, sînt deja expert așa că îl ignor cînd ajunge la mine. Tot ce aud este inima de orc care bate în centrul țintei. Însă după ce săgeata mea (probabil stricată) nu ajunge nici măcar pînă acolo, îl rog să-mi mai explice o dată. Ca și cum se aștepta la asta, maestrul oftează, iar printre buze parcă citesc: „Eram sigur…”.
Adaugă un comentariu