Muște în radiator

N-a durat mult ca entuziasmul din noiembrie 2014, cînd peste 10.000 de oameni au ieșit în stradă în București și alte cîteva mii în celelalte orașe ale țării, în semn de protest față de inabilitatea românilor din diaspora de a vota, dar și față de întreaga clasă politică în general, să se risipească. S-a ieșit în mai multe seri, însă duminică, 16 noiembrie 2014, protestul s-a transformat într-un fel de marș de sărbătoare, odată cu exit poll-urile care-l anunțau pe Iohannis președinte. Pentru că în ochii multora el reprezenta speranța, schimbarea, sau măcar opoziția față de Victor Ponta și tot ce înseamnă masivul și coruptul PSD.

Însă „Ne-am luat țara înapoi!” n-a fost, așa cum speculau scepticii realiști, decît un slogan de campanie. N-a luat nimeni nimic înapoi, doar PNL (adică și fostul PDL) Palatul Cotroceni. Protestele de atunci, ca și cele de anul trecut, post-Colectiv, n-au fost doar împotriva acelor evenimente, atitudinea PSD în contextul alegerilor prezidențiale, respectiv incompetența autorităților care a dus la incendiul ce a omorît atîția oameni, ci în general împotriva unei clase politice corupte pînă în măduvă, un politic prost, ineficient, care refuză să se reformeze și să propună oameni noi, curați, dar și sisteme și structuri sănătoase, sustenabile, care să mai scoată țara din Evul Mediu.

Cîțiva naivi s-au aventurat atunci să creadă nu doar că populația s-a mai trezit cît de cît din adormire, învățînd să iasă în stradă și să spună clar și răspicat cînd ceva nu-i convine, dar și că politicul a înțeles în sfîrșit că așa nu se mai poate și că o să încerce să-și schimbe modul în care funcționează. Nimic mai departe de adevăr. Ne revoltăm doar cînd avem cuțitul la gît și mereu mult prea tîrziu, însă lăsăm toate celelalte nedreptăți să treacă nepedepsite. Iar partidele au arătat că le pasă de protestele noastre cum îi pasă unui șofer de muștele din radiator. Iohannis se consulta cu așa-ziși reprezentanți ai societății civile, dar l-a numit pe Dan Mihalache șef al cancelariei prezidențiale, fost consilier al lui Adrian Năstase.

Cel mai bun exemplu sînt candidații propuși pentru alegerile locale de anul ăsta. Să ne uităm la Primăria Capitalei, de unde Sorin Oprescu a plecat anul trecut, arestat pentru corupție. PNL l-a înaintat pe Ludovic Orban, un personaj prăfuit, care numai schimbare nu reprezintă și care s-a și retras la scurt timp din cursă, fiind cercetat sub control judiciar. A doua propunere este Marian Munteanu, personaj acuzat de ultra naționalism și afinități legionare. Candidatul PSD este Gabriela Vrânceanu-Firea, care nu s-a remarcat cu nimic pe plan politic și e cunoscută doar pentru cariera sa la Antena 3 și pentru declarațiile lipsite de bun simț, precum „nu ești un om complet fără să crești un copil”, sau de orice urmă de inteligență, cum ar fi ultima perlă: „viața la bloc este o realitate”.

Din păcate, și candidatura ei este o realitate și, cel mai probabil, va ajunge primar general al Bucureștiului. Ne-am luat țara înapoi. Vreo cîteva ore, după care ne-am bătut satisfăcuți pe umăr și ne-am întors acasă. n