Povața drumului de sticlă

Toată lumea cunoaşte senzaţia de „drum spre casă”. E atunci cînd gîndurile tale o iau cu mult înaintea maşinii.
Vii obosit şi tot ce îţi doreşti es­te să faci un duş şi să te cui­bărești în patul a cărei saltea are impri­ma­tă for­ma corpului tău. Știe exact un­de să se curbeze şi unde să opună rezistenţă şi chiar şi arcul acela ca­re se încăpăţînează să îţi intre în coaste nu reprezintă niciun discon­fort pentru că este patul tău care îţi cunoaşte toate visele şi toate la­crimile pe care le-ai vărsat în timp ce aveai vreun coşmar. Dai play aceluiaşi film pe care nu l-ai văzut niciodată în întregime, cu speran­ţa că poate de data aceasta vei tre­ce de secvenţa aceea, parcă bles­te­ma­tă, la care adormi tot timpul. Dar ştii că oricum nu îl vei termina. Lumina palidă şi vocile actorilor sînt propriul tău medicament împotriva insomniilor.

Îţi doreşti să poţi da glas tuturor gîndurilor tale fără să fii judecat, nu ai nevoie să te asculte cineva, ci pur și simplu să te auzi pro­nunţînd acele fraze, să scoţi frustrarea pe care ai acumulat-o de-a lungul zi­lei, să blestemi, să ţipi, să plîngi sau să rîzi. Să rîzi în hohote de faptul că vorbeşti singur într-o casă goală.

Alte dăţi, simţi prezenţa unui membru al familiei ca o bine­cu­vîn­­­tare. Discuţiile cu mama în timp ce înfuleci ce a gătit ea special pentru tine sînt poveţe valoroase. Zîm­be­tul ei îţi înseninează ziua şi, oricît de obosit ai fi, îţi dai toată silinţa să auzi măcar un chicotit din par­tea ei. Atunci cînd nu eşti singur, omiţi să iţi programezi televizorul să se închidă pentru că ştii că în camera de lîngă este cineva care va veni să îl stingă.

Chiar dacă di­mi­neaţă îţi vei lua o mustrare, îţi asumi acest risc pentru că senzaţia aceea dulce a lipsei de griji ce o repre­zin­tă momentul scurt în care decizi să nu fii res­ponsabil este o mică reve­nire la copilările, cînd grijile nu erau ale tale. Senzaţia de „drum spre ca­să”, asta reprezintă eliberarea de res­ponsabilităţi şi rela­xare.
Aşa îţi derulezi tot firul acțiu­ni­lor pe care le vei face cînd ajungi acasă. Nu mai vezi ceilalţi pasa­geri ori tabloul distorsionat ce se de­rulează pe fereastră. Nici muzica din căşti nu o mai auzi. Ești prins în visul tău în drum spre casă.