Vinovățiile colective și arta diversiunii

Asistăm cum dezbaterea în spaţiul public, de zilelea acestea, în scandalul Hexi Pharma, a fost deturnată către mai vechea ţintă, aceea de decredibilizare totală, atît cît se mai poate, a sistemului medical românesc, în tentativa de a oferi pe tavă, unor companii care de mult aşteaptă, felii din tortul privatizării unor componente de bază ale sistemului. Vizate sînt: Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, SMURD-ul şi managementul spitalicesc.

În scandalul Hexi Pharma există mai multe componente:

1. Inginerii financiare avînd ca rezultat evaziunea fiscală. Acestea trebuie sau trebuiau constatate de ANAF şi investigate de DNA. Au trecut trei săptămîni şi procuratura abia se mişcă. În timpul ăsta, patronul Hexi Pharma se află în stare de libertate, că doar n-a făcut trafic de influenţă.

2. Furnizarea de soluţii dezinfectante sub parametrii celor contractate. Acest aspect trebuie dovedit prin analiza produselor în cadrul unui laborator acreditat. Nu s-a făcut. Dacă substanţele respective ar fi fost într-adevăr diluate de 10 ori, aceasta pare că ar fi trebuit să conducă la o „explozie” a infecţiilor intraspitaliceşti. Aşa ceva nu s-a întîmplat, dar este foarte dificil de cuantificat acest lucru atît timp cît infecţiile nosocomiale în România sînt subraportate, ajungîndu-se la un procent aberant de 0,2%, în timp ce în Europa valorile sînt de 3-5%.

3. În ce circumstanţe au fost încredinţate contractele către Hexi Pharma, direct (valori sub 10.000 de euro) sau prin intermediul unor licitaţii (trucate?). Acest lucru trebuie verificat de Curtea de Conturi şi DNA.
În aceste condiţii se pun următoarele două întrebări: de ce SRI – care a recunoscut că deţinea informaţiile în legătură cu Hexi Pharma – a protejat „infractorul” timp de 10 ani, l-a lăsat să fure la cîntar şi a consimţit la infectarea pacienţilor din spitale și de ce DNA nu s-a ocupat de dosar în 2010-2011 şi l-a „pasat” Parchetului General şi de ce acesta l-a închis?
Spuneam mai înainte că, în loc să se clarifice problemele de care am făcut vorbire, anatema este aruncată asupra corpului medical. Medicii sînt vinovaţi că un furnizor umblă cu ocaua mică şi că instituţiile statului nu-şi fac datoria. Este evident că nu are absolut nimic de-a face corpul medical cu acest scandal; nu contează, oprobriul public i se adresează preponderent, în continuare.

Revenind la acţiunea concertată de decredibilizare a sistemului medical românesc, aş ilustra amintind următoarele fapte cu caracter istoric:

1. Subfinanţarea cronică a sistemului sanitar. În orice stat civilizat din Europa, procentul din PIB alocat Sănătăţii variază de la 6% (Bulgaria, Slovacia) pînă la 10-12% (Franţa, Germania, Marea Britanie). La noi este, an de an, puţin peste jumătate din minimul european.

2. Închiderea de spitale, în 2011, de către Guvernul Boc. Printre cele 69 de unităţi sanitare desfiinţate, au figurat unele neperformante, altele din zone greu accesibile (Sulina), altele de elită (Institutul Inimii din Tîrgu Mureş şi Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi), dar şi – ce să vezi ?! – 16 spitale proaspăt renovate şi utilate cu aparatură de ultimă generaţie (Buftea, Codlea ş.a.); e lesne de înţeles în favoarea cui fuseseră închise. În 2014, Guvernul Ponta a redeschis 25 dintre spitalele închise de Boc.

3. Scandalul Arafat – 2012 – şi tentativa eşuată de privatizare a SMURD, urmată de căderea Guvernului Boc. Un grup de cinci deputaţi (de alte profesii), printre care Valeriu Tabără (agronom) şi ieşeanul Petrică Movilă (sculer-matriţer) iniţiaseră chiar un proiect de lege în acest sens.

4. Scandalul de la „Colectiv”. Expertiza tehnică a arătat că viteza de propagare a flăcărilor a fost inexplicabil de mare, de tip deflagraţie, de ca şi cum stîlpii şi tavanul ar fi fost impregnate cu o substanţă de felul napalmului. Ce-o fi fost? În loc să se investigheze în continuare cauzele şi circumstanţele în care s-a produs incendiul, vina a fost aruncată asupra salvatorilor, ajungîndu-se la întrebări aberante cum ar fi „de ce s-a acordat primul ajutor pe asfalt?” (Cătălin Tolontan) Scopul? Acelaşi: privatizarea SMURD.

5. Scandalul Hexi Pharma. Este legitimă revolta faţă de un şarlatan care vinde produse contrafăcute, cu impact posibil asupra stării de sănătate la scară largă. Cu toate astea, devine extrem de interesant de analizat cum este prezentat subiectul în mass-media. În loc ca discuţia să fie centrată către mecanismele deficitare de control al calităţii materialelor sanitare şi către responsabilităţile reale ale celor care au deţinut informaţii în legătură cu această „afacere”, dar nu au luat măsuri, concluziile sînt altele: că sistemul medical românesc este falimentar, iar medicii au ştiut că dezinfectanţii sînt apă de ploaie, însă, „şpăgari” fiind, au consimţit la desfăşurarea unui „genocid de proporţii apocaliptice”. Aceiaşi oameni care au deturnat esenţa evenimentelor de la „Colectiv”, aceiaşi care l-au încriminat cu argumente hilare pe Raed Arafat şi în alte situaţii (accidentul din Apuseni, Siutghiol, sinuciderea din strada George Enescu, planorul dispărut etc.), tot ei stabilesc vinovăţii colective aberante şi în cazul de faţă: bloggeri, freelanceri, jurnalişti, în fine, persoane fără competenţă în domeniu, dar cu vizibilitate mare în spaţiul public. Bunăoară, la Realitatea TV, seară de seară apar aceiaşi invitaţi – domnii Stelian Negrea, Dorin Chioţea, Alexandru Căutiş – care învinovăţesc nu instituţiile care ar fi trebuit să prevină ticăloşia, ci, în pauşal, întregul sistem medical românesc. Am stat fascinat să ascult dezbaterile şi pot concluziona limpede că absolut numai afirmaţii aberante s-au făcut, într-un efort sinergic de prezentare a unui dezastru care poate fi reparat doar prin restructurarea din temelii a organizării sanitare. Sigur, orice privitor cu scaun la cap şi-ar fi pus două întrebări: cum să urmăm indicaţiile şi verdictele unor persoane vădit incompetente și ce ce nu este invitat niciodată un medic practician dintr-un spital mare?

Patrick André de Hillerin se întreba: „Cum ar putea cineva să susţină că scopul acestei campanii de presă este privatizarea sistemului de sănătate? Adică avem un sistem de stat păcălit, furat, înşelat (cu complicitatea unora din sistem, desigur) de către o firmă privată şi noi să dăm sistemul pe mîna privaţilor, adică pe mîna lui Condrea şi a altora ca el? Pe mîna patronilor ambulanţei Puls?” Da, exact aşa! Pentru că „bizonul” nu judecă la fel, el crede că Arafat ascunde morţi, Kövesi face dreptate, Iohannis e „echilibrat”, iar Guran, Mîndruţă şi Chirilă sînt revoluţionari. „Bizonul” nu ştie că orice demonstraţie de protest este organizată de cine trebuie. Chiar dacă o firmă privată este la originea scandalului, tot medicii sînt vinovaţi, deoarece „ei ştiau asta şi au acoperit mizeria ca să ia şpăgi”. Tu vorbeşti din punctul de vedere al tău, al unui om cu logică, „băieţii cu ochi albaştri” acţionează după punctul de vedere al populaţiei manipulate. E simplu: chiar dacă vînzătorul privat era hoţ, tot unor privaţi trebuie să li se încredinţeze sistemul, că ei nu vor mai fi hoţi, vor fi „lideri mondiali”. La fel cum, deşi creaturile lui Băsescu au decredibilizat ideea de justiţie, tot în ele avem speranţa să facă dreptate – asta e psihologia cetăţenilor vizată de bloggerii stipendiaţi.

Text de Răzvan Constantinescu, medic primar Medicină internă și gastroenterologie la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie Iași