Premii și ruine

În seara în care Dan Condrea, fostul director al Hexi Pharma, îm­bră­țișa un copac cu mașina, Cristian Mungiu cîștiga premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Film de la Cannes pentru lungmetrajul „Bacalaureat”. Proas­tă potri­vire pentru regizorul ro­mân, avînd în vedere că spațiul mediatic imediat următor a fost aca­parat de neaș­teptata moarte a lui Dan Condrea și toate teoriile și conspirațiile care au urmat-o. Prea puțină lume a aflat, astfel, de succesul lui Mun­giu, lucru care fără îndoială influ­ențează și numărul de oameni care va merge să vadă filmul.

E foarte bine că filmul românesc este apreciat peste hotare și premiat, dar e cu atît mai trist că tocmai noi ne batem joc de el, în primul rînd prin ruinele de cinematografe în care producțiile autohtone sînt difuzate. În timp ce în cinematografele moderne, private, acesta nu are loc, pentru că „nu vinde”, cele de stat sînt evitate de cei mai mulți oameni din cauza condiției deplorabile în care se află. Și pe bună dreptate, iarna, de exemplu, trebuie să stai cu geaca pe tine în sala de cinema pe toată durata filmului.

„Ați luat popcorn, dar vă rog să-l mîncați în liniște, pentru că sunetul în sala asta este foarte modest. Pentru cei mai tineri, am lăsat subtitrarea în engleză, cînd nu veți înțelege mare lucru, să citiți. Facem haz de necaz, dar condițiile de proiecție din sala asta, în care se mai încearcă să se dea film, sînt de așa natură încît mi-e mie greu să-mi recunosc filmul”, a spus Mungiu la premiera de gală de la Iași a filmului său, la Cinema Victoria din Iași.

E de-a dreptul rușinos cînd un regizor este nevoit să-și pregătească publicul în felul acesta pentru o vizionare. Anul trecut, cînd am fost să văd „Aferim!” în aceeași sală, am reușit, cu greu, să înțeleg cam 40% din dialog. O subtitrare în limba română ar fi ajutat mult, avînd în vedere că mare parte din limbaj e vechi, de acum 200 de ani, și face parte și din farmecul filmului. Iar sonorizarea execrabilă bineînțeles că nu a ajutat deloc.

Situația asta e încă una dintre multele dovezi care arată ipocrizia politicienilor, că tot sîntem în plină campanie electorală pentru locale. Pentru că nu e nimic nou în toată povestea asta, cinematografele de stat românești sînt în starea în care sînt de ani de zile. Degeaba sînt filmele românești premiate la marile festivaluri în afară an de an, cînd în țară nu merge mai nimeni să le vadă.

Dar vinovații principali tot noi, cetățenii de rînd, sîntem, oricît ne-am bate cu piatra în piept că susținem valorile naționale. Atîta timp cît vom vota în continuare aceiași incompetenți din marile par­tide care s-au tot perindat pe la putere, cinematografele de stat în pa­ragină vor rămîne.
Meltenii de la putere au dove­dit iar și iar că nu le pa­să de sectoare esențiale, precum infra­s­truc­tură, sănătate, educație. Cultura n-are cum să răzbată cu ei.