Coloana sonoră a anilor ’20 răsună la FIX

Trucul care te ajută să treci cu brio peste o săptămînă lungă și stresantă este să faci o pauză în seara de mijloc a acesteia. Asta a facut ca cei care cunosc această taină să se adune miercuri seara, la ora 21.00, în cafeneaua Teatrului FIX pentru a se relaxa pe acorduri de muzică jazz. Trompetistul Emil Bîzgă, împreună cu trupa pe care o conduce, Jassy Jazz Orchestra, s-au ocupat de „pauza de la mijloc de săptămînă” și au delectat publicul timp de o oră cu muzică elegantă de jazz.

Deși este mai bine de jumătate de oră pînă ce trompetele vor rivali­za cu sunetul tramvaielor ce trec gă­lăgioase pe șinele ruginite, Cafeneaua FIX este deja aglomerată. O fată micuță cu un zîmbet larg în­tîm­pină fiecare client ce pășește timid pragul localului și explică răbdă­toa­re fiecăruia că intrarea la eveniment se face pe bază de bilet. Deși me­se­le ce aveau pe ele cîte un bilețel pe care scria semeț „rezervat” erau înconjurate de scaune și canapele goa­le, nimeni nu a îndrăznit să se așe­ze. Problema este rapid rezolvată, spa­țiul fiind invadat de scaune verzi „plutitoare”, așezate de chelneri în locurile rămase libere. Protestele u­nei fetițe ce-și exprimă strident dorința de a se juca pe telefon sînt acope­ri­te de vocile unor bărbați ce imită instrumentele melodiei de pe fundal. O tînără cu părul roșcat își exprimă regretul pentru faptul că nu a știut de necesitatea rezervării, iar acum este nevoită să stea în picioare.

Cînd ceasul trece cu puțin de ora 21.00, cămășile în pătrățele se adună pe scenă, fiecare alăturîndu-se instrumentului muzical atît de bine cunoscut, în timp ce Emil Bîz­gă salută fanii muzicii jazz prezenți în sală și îi avertizează pe aceștia cu privire la cele 30 de secunde de gă­lă­gie în timp ce toate instrumentele se acordează. Coada ce fusese ini­țial la intrare, s-a mutat în fața barului, iar de după tejghea se aude vocea barmanului ce își strigă colegul să-i vină în ajutor. Și nici măcar „criza paharelor de vin roșu” nu reușește să strice buna dispoziție a spectatorilor, iar muzica jazz pare să aibă un efect calmant asupra tuturor ce­lor aflați în local. Într-un final se gă­sesc locuri pentru toată lumea, doar fotograful este singurul ce se mai plimbă prin sală.

Jazz pentru toate vîrstele

Picioarele încep să se bă­lăn­gă­ne energic pe ritmul melodiei „Bye bye blackbird”. Cu cît tempoul se întețește, cu atît publicul începe să devină mai dinamic. Dacă la înce­put doar se bătea ritmul cu picio­a­rele sub masă, ascunse de privirile celorlalți, după cîteva melodii e­nergia trupei este molipsitoare și se transmite de la un spectator la al­tul, capetele începînd să se miște rînd pe rînd fiind apoi urmate de umeri și brațe. Publicul este unul divers, fiind format atît din iubitori nostalgici ai jazzului cît și tineri ce abia au descoperit acest gen muzical. Cafeneaua capătă nuanțele unui lo­cal dintr-un Chicago al anilor ’20 și îți arunci ochii spre scenă așteptîn­du-te să vezi saxofoanele mînuite de niște negri.

Deși pianul, tobele, chitara, trom­bonul, saxofonul și trompeta se com­pletează, făcînd o echipă mi­nu­nată, se simte nevoia adăugării a încă unui instrument, vocea. Astfel, Emil Bîz­gă o invită pe Mă­dă­li­na Petre să se alăture, în scenă, orchestrei. Carismatica cîntăreață așter­ne zîmbete pe chipurile tuturor cînd întîmpină probleme cu microfonul, reușind să depășească rapid momentul. A­ceas­ta ne duce, pe ritmuri de jazz, într-o lume a musicalului, interpretînd melodia „But not for me”. Trupa Jassy Jazz Orchestra a reușit să creeze o atmos­feră prielnică re­laxării, spectatorii deconectîndu-se de la grijile coti­diene, dovadă fiind telefoanele pă­răsite pe mese sau chiar ignorate complet. Ritmul este contagios, scau­nele tremurînd pe podeaua ce vi­brează de la bătăile picioarelor.

Trompetele au propriul lor dans, iar degetele pianistului alear­gă neo­bosite pe clapele albe și negre. Pe fe­reastră se văd trecînd tramvaiele gră­bite, răpind cu ele privirile cu­rioa­se ale călătorilor și lăsîndu-i pe aceștia să-și imagineze sunetul saxo­fonului ce răsună la FIX.