Creta în mîna cui trebuie

„Mulțumim, we’re flattered, dar în Africa încă există fete cărora li se interzice mersul la școală”, sem­nează Ioana Baciu felicitările venite din partea celor ce-i amintesc că exis­tă o zi a profesorilor. Nu o face cu răutate, ci ușor dezamăgită. Ea nu poate vedea ziua de 5 octombrie alt­fel decît ca pe o zi goală. Ioana Ba­ciu este asistent universitar asociat la Facultatea de Litere, Depa­r­ta­men­tul de Engleză a Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Nu-și ami­n­tește să fi pus profesoratul în piuneze cînd era copil și toți oamenii mari întrebau „tu ce-o să te faci cînd o să fii mare?”. Din contră. Cău­tătoare de frumos, cu tab-uri des­chise unele după altele nu doar pe ecranul laptopului, ci și în jurul ei, tînăra profesoară este o fire sen­si­bilă, lucru de care te prinzi repede și numai cît îi vezi ochii, două cer­cu­lețe pictate-n acuarelă albas­tră.

Cînd vorbește despre ceea ce face, îți strecoară în buzunăraș cîte-un zîmbet deși, între cursurile pe care le predă și documentarea pentru teza ei de doctorat, noțiunea de timp liber e mai degrabă străvezie.

Fiica unor cadre didactice, Ioa­na Baciu spune că a crescut într-un mediu propice studiului și dez­vol­tării sale. Așa și-a descoperit în­clinațiile și tot așa și-a imaginat că trebuie să fie cariera ei didactică. Nu s-a gîndit cum este văzută în ochii studenților sau dacă, atunci cînd se află în spatele catedrei, este etichetată. Păstrează, însă, în priviri, ceva ce a rostit deja, de cî­teva minute „încerc să-mi fac me­seria cît mai bine.”

Ține aproape lucrușoarele care au atras-o în vremea studenției și îi face plăcere să le rememoreze, împînzind aerul din încăperile în care își ține cursurile cu farmecul anilor de atunci. Deapănă entuziasmată episodul în care, plecată să stu­di­eze în Franța, o profesoară îi măr­turisește la sfîrșitul unui examen că are două teze despre care știe sigur că-i vor însenina ziua, atunci cînd le va corecta: teza ei și a unui alt coleg român. Ca profesoară, a în­vă­țat și ea să lase lucrările mai bu­ne pentru final. Cu fiecare student care se apropie de cuvinte și le deznoadă înțelesul în care au fost înfășurate, spune cu bucurie că se simte mai aproape de meseria ei.