Radiografia rapp-ului într-un album
Ascultă de (la) noi 26 octombrie 2016 Niciun comentariu la Radiografia rapp-ului într-un album 1112 ani departe de muzică le-au fost de ajuns realizatorilor proiectului De La Soul pentru a coace un nou album, la fel de fresh ca cel de debut din 1989. Au început cu „3 feet high and rising”, un album ce avea să scoată la iveală un altfel de rapp, unul mai puțin agresiv. De La Soul a descoperit un rap mai blînd, cu tonuri mai pozitive, în care jazz-ul, pop-ul și rock-ul se îmbină surprinzător de bine. Au avut parte de foarte multă atenție din partea criticilor și a rapperilor care îi blamau de prea mult curaj muzical. Deși negativitatea a fost un aspect pe care au trebuit să îl suporte, vînzările au crescut. Cu toate acestea nu avea să dureze foarte mult, „gangsta rapp-ul” ne mai fiind ingerat de o mai mare parte a publicului de rap.
Lipsa popularității însă nu a fost niciodată o problemă pentru „De La Soul”, banii nefiind un aspect atît de important în anii `90 precum erau relațiile din rapp, de care aceștia nu duceau lipsă. Au scos pe piață, pînă în 2004, 5 albume de rap, iar în 2005 au cîștigat un Grammy pentru colaborarea cu Gorillaz pe single-ul „Feel Good Inc”. Însă toate acestea nu au fost de ajuns pentru a-și întreține familiile din muzica pe care o fac.
Timpul departe de rap le-a priit însă de minune, revenind în 2016 cu un nou proiect care avea să se numească „and the Anonymus Nobody”. Un proiect conceput cu ajutorul Kickstarter, pentru care s-au strîns mai bine de 600 de mii de dolari, bani care au fost mai mult decît suficienți pentru a pregăti noul album și de a-l servi sub o forma originală, specifică De La Soul. Banii au permis și colaborări cu artiști bine cunoscuti, precum Snoop Dogg, David Byrne, Usher sau 2chainz.
Albumul începe cu „Genesis”, un monolog despre dragoste al actriței și cîntăreței Jill Scot, care creează o atmosferă caldă și intimă. „Genesis” te învăluie ca o pătură caldă într-o zi de decembrie și îți ascute simțurile pregătindu-te pentru următoarele melodii. „Pain” e un funky rap, „Snoopies” are o notă psihedelică, iar „Greyhounds” e susținut de un aer pop pe care inevitabil îl oferă Usher, iar treptat avem impresia că se face o radiografie a rapp-ului și a influențelor sale din decursul timpului.
„And the Anonymus Nobody” pare să împrumute din toate celelalte piese și este ca un carusel muzical care oferă sentimentul unui film vechi, în care inocența, dar și poveștile bine spuse există. În ansamblu, noul material al celor „De La Soul” reușește să îmbine cu succes muzicalitatea ritmului cu versuri sugestive, dînd impresia unui album plănuit cu atenție, în care nimic nu este întîmplător.
Adaugă un comentariu