Ne moare unionismul la bulevard

O iluzie plutea acum 20 de zile peste centrul infierbintat al Chisinaului. Fix in clipa aceea, camerele televiziunilor erau ocupate sa transmita in direct geamuri sparte sau un mic incendiu hranit cu scaune de viitori parlamentari. In plus, iluziile sint prin natura lor chestiuni prea complexe pentru camerele de filmat.

Se facea ca, undeva in spatele minuitorilor de pietre, niste tineri agitau steaguri romanesti si voiau o unire cu "tara-mama".

Cererea lor nebuneasca crea o prima fisura intre piata si realistii politicieni "de bine". In dupa-amiaza zilei de 7 aprilie 2009, dorinta unirii cu Romania renastea pe un bulevard din Chisinau, dar avea in fata doar o scurta si ignorata viata de copil al strazii.

S-a mai intimplat cindva: a fost Podul de Flori, intr-o zi in care iluzia parea ca prinde carne. A redevenit insa stravezie, cu fiecare zi trecuta de atunci. E adevarat si poate ca-i si trist: 20 de ani de schimbari au facut din grosul romanilor o gasca de cinici, 20 de ani de nemiscare au strins citiva basarabeni intr-un club al romanticilor intirziati.

Realismul politic a invins pe ambele maluri

Pentru majoritatea romanilor, revolta din Republica Moldova a fost o alta stire lungita de comentarii insipide, cronologic asezata intre judecarea recursului lui Gigi Becali si candidatura acestuia pe listele Partidului Rominia Mare. Cam atit.

In vreo discutie grabita despre Republica Moldova, romanul statistic fie a constatat ca "i-au facut comunistii si de data asta, rusii sint smecheri", fie a concluzionat plictisit ca basarabenii isi merita soarta si ca, oricum, e satula Romania de saracia personala.

La noi, unirea ramine subiect cu greutate doar pentru expiratul Vadim, pentru obscure organizatii de extrema dreapta si pentru o mina de naivi dezinteresati. Mina asta de voturi a incercat s-o culeaga presedintele Traian Basescu, cind a zis asa, la smecherie, ca Romania si Republica Moldova se vor uni intr-o zi luminoasa, sub steagul UE.

De cealalta parte a Prutului isi fac veacul alti naivi de serviciu, conservati in poeziile lui Grigore Vieru si-n cintecele sotilor Aldea Teodorovici. Alaturi de ei vin azi oportunistii, care vad in spatele prafuitului steag al Romaniei doar stralucirea stelutelor europene.

Grosul basarabenilor nu se ocupa insa cu fleacuri: bunicii "clasici" dispretuiesc Romania pentru ca au copilarit in vremea administratiei interbelice tembele impusa de Regat, parintii ii confunda pe comunistii de azi cu cei care le aduceau in anii ’80 o bruma de bunastare, copiii invata istoria integrata a Moldovei, in limba moldoveneasca.

Iar partidele de opozitie de la Chisinau au depasit de mult faza pro-romanismului: se declara pro-europene sadea si vor, bineinteles, relatii strinse cu tarile vecine. E mult de lucru pentru un set intreg de asemenea obiective si nu-i niciodata timp pentru a masura o dorinta nascuta pe-un bulevard, intr-o dupa-amiaza de aprilie.

Vlad ODOBESCU