Prezidențiale în Moldova. Vin Bordeaux și grenade
Povești fără timbru, Subiectele săptămînii 31 octombrie 2016 Niciun comentariu la Prezidențiale în Moldova. Vin Bordeaux și grenade 400„La toaletă dacă are cineva nevoie înainte să plecăm. Dacă nu, mergem la alegeri.” Sîntem în vama Sculeni. „Mergem să decidem soarta țării”, îl completează o tînără pe șofer. Din 2009 încoace am prins cam toate alegerile în Moldova și mereu am auzit treaba asta cu decisul sorții. Însă țara pare blestemată, dacă ne amintim doar de ultimele parlamentare și de praful care s-a ales de coaliția pro-europeană care le cîștigase. Pe atunci, Igor Dodon apărea pe panouri mari prin tot orașul, la masă cu Putin, ca doi prieteni din copilărie, punînd țara la cale. Acum nici n-ai spune că sînt alegeri după unele panouri care arată mai degrabă a reclame la reviste glossy. Și, ironic, cele mai multe bannere sînt ale lui Lupu, care doar ce s-a retras din cursă. Păcat de toate sacoșele alea cu surprize și „LUPU” scris mare pe ele cu care s-au trezit cetățenii într-o bună dimineață, agățate de clanța de la apartament.
Apropiindu-ne de Chișinău, Igor Dodon ne zîmbește complice de pe marginea drumului, de pe un panou imens. Președintele Partidului Socialiștilor din Republica Moldova e primul în intențiile de vot ale moldovenilor, cu vreo 40% în sondaje. „Drumuri bune să avem!”, urează unul dintre călători și coboară undeva la intrarea în oraș. „Cu rîsurile astea de pe panouri, nu prea o să avem”, i-o întoarce rîzînd bărbatul de la volan.
„Așa a primit ordin de mai sus, noi toți știm de la cine. Situația este bine cunoscută și ce a făcut nu e cumsecade”, zice Sergei. El și prietena lui votează cu Maia Sandu, candidatul pro-european, însă nu cred că va cîștiga.
Oprim în Piața Centrală, sau, cum îi place lui Iurie să-i spună, șoferul care conduce rutier
a Iași – Chișinău, „Talpa Iadului”. Șerpărie ca aici nicăieri n-am văzut. O femeie se chinuie să adune de pe jos picioare de manechin spulberate de vînt. La un moment dat se oprește, ținînd un fund gol și lucios de plastic în mînă, și privește sictirit-neputincios spre cîrdul de mașini care se chinuie să avanseze spre autogară. „Stau oamenii în gazele astea de aici, așteptînd să vină cineva să cumpere ceva, să aibă ceva să pună pe masă”, îmi spune bărbatul. E dezamăgit de Marian Lupu, că s-a retras cu cîteva zile înainte de alegeri, deși consideră că el era „candidatul pentru turul doi”. Însă mulți moldoveni privesc cu suspiciune retragerea președintelui Partidului Democrat. „Așa a primit ordin de mai sus, noi toți știm de la cine. Situația este bine cunoscută și ce a făcut nu e cumsecade”, zice Sergei. El și prietena lui votează cu Maia Sandu, candidatul pro-european, fost Ministru al Educației, însă nu cred că va cîștiga. „Știi cum e cu așteptările, noi ne gîndim la o persoană, dar președinte va fi alta.”
Informații din interior
Sîntem cinci în bucătărioara hostelului. Jean, un pictor francez stabilit în Odessa, ne toarnă vin și ne ascultă vorbind politică, neînțelegînd nimic. După fiecare concluzie pe care o tragem, îi facem un scurt rezumat în engleză, să știe unde am ajuns cu discuția. Chiar dacă nu cunoaște limba, îl interesează situația de aici. A venit prima oară în 2013 la hostelul ăsta, a băut într-o seară cu patronul și de-atunci s-au împrietenit și vine aici de cîteva ori pe an, iar uneori stă cu lunile. „Nici eu nu lucrez aici, doar vin aici ca să beau”, îmi spune Vanea. Știe bine situația din țară, are prieteni prin partide sau implicați într-un fel sau altul în politică, așa că termină fiecare frază cu „știu din interior”. „Ori iese Dodon în turul întîi, ori Maia în turul al doilea. Dacă se ajunge la turul doi cîștigă, mi-a zis mie o prietenă care e analist politic.” Jean mai toarnă un rînd. „Eu cred că toți aceia care ar fi votat în primul tur cu altcineva în afară de Maia dar împotriva lui Dodon are să iasă în turul doi să voteze cu Maia”, continuă Vanea. Îmi mai spune despre Vladimir Plahotniuc, controversatul mogul moldovean, păpușarul care trage sforile în Partidul Democrat și despre care lumea spune că ar controla presă, judecători, poliție, prețurile la pătrunjel și papuci în piața centrală, vremea din Moldova, tot. „Pînă acum el era omul din umbră, care doar controla și dădea ordine, acum a început să iasă, să vorbească. Are echipă de imagine tocmai din Anglia care lucrează din greu acum să-i repare imaginea, că s-a tot vorbit de rău despre el în presa care nu-i a lui și acum încearcă să-și spele imaginea, merge la tot felul de activități. Dar nu funcționează, tineretul tot îl disprețuiește”, explică Vanea. Și el e de părere că Lupu s-a retras la comanda acestuia, sugerînd candidaților săi s-o voteze pe Sandu anume ca s-o compromită. Și e curios cum a apărut peste noapte și Maia Laguța, candidat independent, o femeie care nu a fost niciodată implicată în politică și a cărei singură legătură cu alegerile astea este faptul că o cheamă tot „Maia”. „Ca să creeze confuzie, să nu știe alegătorii pe cine să pună ștampila. Îs sigur că unii fără să-și dea seama o să încurce și-o s-o voteze pe aia”, zice Vanea. Însă șefii secțiilor de votare nu-și fac griji în această privință, spun că totul va decurge cum trebuie. „Au fost doar două solicitări de a vedea cine sînt candidații și este afișat un panou informativ, color, cu imaginile fiecărui candidat și numele complet”, mi-a explicat a doua zi Igor, președintele secției de votare din Academia de Științe a Moldovei.
Jean mai toarnă un rînd. Se bucură că prietenii lui de la masă pleacă mîine la prima oră acasă, în Anenii Noi, să voteze. „Au și aici secții speciale, cred, dar cu ocazia asta își văd și familia.” După care intră într-o discuție complicată despre vin, soiuri de vin și regiunile de unde provin, cum francezii din fiecare zonă au perfecționat doar rețeta specifică acelui loc, în loc să lucreze la zece rețete diferite și să le facă pe toate mediocru, cum se întîmplă în restul lumii. Vorbește cu atîta pasiune despre vinurile patriei sale că ar face orice altă băutură din lume să-ți stea în gît dacă ai fi cu el la masă. Și mai toarnă un rînd.
Supărarea și Bucuria
Vînzătoarea de bomboane Bucuria e supărată foc pe Maia Sandu. Nu știe exact cum și ce a făcut, dar din cauza ei în ultima vreme s-au închis școli, s-au închis grădinițe și încă ceva în rusă ce n-am înțeles. Cum se supără mai tare vorbind, cum înlocuiește tot mai multe cuvinte românești cu cele rusești. După o întreagă diatribă de cîteva minute, se uită la mine, așteptînd aprobare sau măcar o replică, și își dă seama că nu mai sînt acolo. „Da”, zîmbește. A fost la vot la prima oră, la 7 dimineața, chiar cînd s-au deschis secțiile.
Este pentru prima dată din 2000 cînd moldovenii își aleg președintele prin vot direct, lucru care a contribuit la entuziasmul lor în ziua votului. Duminică, la prînz, șefii secțiilor de votare se laudă că o treime din electoratul repartizat pe secția respectivă deja a votat. „A venit un observator din Minsk și, timp de 12 minute, 23 de oameni au votat, chiar au înregistrat chestia asta. Chiar și tinerii vin devreme, îi aduc părinții. E liniște, e bine, n-avem contestări, n-avem nimic”, se laudă președintele secției de votare amplasată în Teatrul „Satiricus”. Mă roagă să nu fotografiez oamenii în cabina de vot. „Care cabină?”, mă întreb în gînd cînd intru în secție. Într-un final îmi dau seama că e vorba de acele trei podiumuri de doi metri înălțime, din polistiren, care oferă cam aceeași intimitate ca un bancomat în stradă. Nici secția nu e foarte bine semnalizată, abia se vede panoul care o anunță, pierdut între zecile de afișe ale pieselor de teatru de la „Satiricus”. „Cu bunelul ce facem?”, „Țara asta a uitat de noi”, „Dictatorul”, „Secția de votare nr. 119”. Și în aceeași clădire, la ușa imediat alăturată, are loc un festival de film. Un hol primitor, frumos aranjat, mochetă roșie și miros de popcorn și prăjituri. Pentru o secundă chiar am crezut că în Moldova primești bomboane Bucuria și fursecuri după ce votezi. Fata de la popcorn habar n-are că la ușa de lîngă e secție. Așa că mulți oameni ies nervoși de-aici, înjurînd în rusește în timp ce fac cei doi metri pînă la cealaltă ușă.
A făcut armata cu doi băieți de-acolo care i-au fost ca frații și nicicînd nu s-ar fi gîndit că o să ajungă să-i despartă o graniță. Așa că speră că Igor Dodon va rezolva toate problemele astea, avînd în vedere buna relație pe care o are cu Putin. Iar cu Europa n-are cum să fie rău.
În fața clădirii, cîțiva tineri fumează și fac mișto de situația din țară și de vecini. „Am auzit că aceia cu reședința în Transnistria au secție specială la Ambasadă”. „Așa-zisa Ambasadă a Transnistriei, te rog, așa e frumos.” „Cu ce votezi de data asta?” „Cu buletinul. Cu pașaportul românesc n-am votat niciodată”.
„Doresc într-adevăr schimbare, fiindcă această țară este foarte coruptă. Nivelul corupției a ajuns la cote maxime, sărăcie, tarife mari la serviciile lunare, prețuri la produse alimentare și așa mai departe. Practic noi încercăm să supraviețuim, salarii mizere, nu mai zic de bătrînii care au niște pensii mizerabile de 800 de lei, alții au și de 500 de lei. E strașnic, sperăm că noul președinte să facă într-adevăr o schimbare”, îmi spune Sergiu, ieșind dintr-o secție de pe bd. Ștefan cel Mare. „Mă coborîți dumneavoastră? Nu mai sînt aici cavalerii care m-au urcat”, mă roagă o bătrînă, ieșind și ea din secție.
Ultima speranță
Taximetristul e supărat rău pe toți politicienii de pînă acum, așa că votează cu Igor Dodon. Este de părere că toți ceilalți sînt „curat fasciști” și că dacă țara se apropie și mai mult de Europa, o să ajungă „ca acolo, unde intră toți în pușcărie”. „Nu? Nu așa-i și la voi?”, mă întreabă. Consideră că Moldova ar trebui să fie prietenă cu toată lumea, și cu Europa, dar și cu Rusia, pentru că, dintre toți moldovenii plecați la muncă peste hotare, jumătate sînt în vest iar jumătate în Rusia. „Și de ei de ce să uităm? Păi, mai repede trimiți un pachet cu bomboane pentru copii din Italia decît din Rusia. Mai ales acum, cu Ucraina. Cînd văd ăia pachet din Rusia fac șoarecele și pisica cu el.” Nu prea susține nici ideea unirii cu România, însă tare ar vrea să vadă Transnistria înapoi în granițele moldovenești, pentru că „sînt frații noștri, moldoveni de-ai noștri”. A făcut armata cu doi băieți de-acolo care i-au fost ca frații și nicicînd nu s-ar fi gîndit că o să ajungă să-i despartă o graniță. Așa că speră că Igor Dodon va rezolva toate problemele astea, avînd în vedere buna relație pe care o are cu Putin. Iar cu Europa n-are cum să fie rău, că știe și de moldovenii de-acolo, nu închide nici o graniță nici de ar vrea. „Trebuie o schimbare, neapărat”, îmi tot repetă, „că țara asta a ajuns la fund de tot, mai rău nu se mai poate. Și dacă nici Dodon nu poate să facă asta, atunci clar e de luat o grenadă și de mers la ei.”
Adaugă un comentariu