Serile scriitorilor, un zbor printre cuvinte
De pe scena Iașului 2 noiembrie 2016 Niciun comentariu la Serile scriitorilor, un zbor printre cuvinte 39La intrarea în Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, o mînă de oameni stau așezați în grupulețe mici schimbînd informații despre invitați sau împărtășind păreri despre vreo operă anume. Cei mai mulți dintre ei sînt îngrămădiți în holul de la intrare, fie că fug de frig, fie pentru că vor să se asigure că locul de pe puținele invitații vor fi sigur ale lor. Cînd voluntarii cu pelerinele de „un verde crud” deschid ușile sălii, scaunele se ocupă imediat.
Este prima seară a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT) și toți iubitorii de cuvinte stau cu ochii ațintiți spre scena unde sînt așteptați Jean Rouaud, laureat al premiului Goncourt, și Nicolas Cavaillès, deținătorul premiului Goncourt pentru nuvelă. Într-un decor de o somptuozitate deplină, scriitorii sînt prinși între două scăunele sculptate în stil clasic pe care le ocupă moderatorul Pascal Jourdana și traducătoarea Simona Modreanu. Literatura franceză, cu graiul său viu, își începe dansul pe scena teatrului și trece, făcînd piruete și pliuri, printre operele lui Nicolas și ale lui Jean, care, sînt treptat dezbrăcați de emoții și expuși în sensul cel mai veridic publicului. Astfel, lui Nicolas i se dă grai să spună „De ce sar balenele”, lui Jean să reflecteze asupra operei „Le Champ d`honneur” și tuturor să dea, într-un fel sau altul, culoare serii Goncourt.
Direct de pe scena Teatrului Național, dintre umbre de personaje și printre ecouri de replici încă agățate de cortină, publicul a fost proiectat în mijlocul unor camere prinse în pagini de carte, la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, tocmai pentru ca invitații, Florin Iaru, Iulian Tănase și Alex Tocilescu să poată să înșire rînduri din filele cărților ce le aparțin pe deplin. Conturat sub forma unui „talk-show între scriitori”, așa cum îl descria în deschidere Cătălin Sava, evenimentul, care a marcat a doua seară FILIT, seara povestitorilor, a fost cel mai însuflețit dintre cele prinse în grila festivalului. Astfel, într-o clipă, sub îndemnul presărat cu umor al moderatorilor George Onofrei și Vlad Tăușance, scriitorii s-au întrecut în povestiri pline de haz ce au avut ca punct de plecare evidențierea tabieturilor păstrate ascunse pînă acum, crearea unei fișe de cadre și accentuarea răspunsurilor ce puneau în centru creațiile lor, ca metafore ale existenței cotidiene.
„Dacă pisici nu e, nimic nu e”
Printre hohotele de rîs și aplauzele zgomotoase am aflat exact cui îi place să se trezească la 5, pierderea cărui obiect le-a provocat cea mai mare supărare și că, dacă „pisici nu e, nimic nu e”, așa cum spunea rîzînd Florin Iaru, învîrtind microfonul. În ritmul alert al minutelor ce se scurgeau cu rapiditate din cele două ore ce le erau puse la dispoziție, Florin Iaru, Alex Tocilescu și Iulian Tănase au povestit gesticulînd amuzați care este cea mai jenantă întîmplare de care au avut parte, care este cuvîntul de care și-ar dori să scape și care a fost cea mai mare întîrziere din viața lor. Un moment cheie al serii a fost cel care i-a adus pe scriitori în postura bărbaților simpli care trebuie să justifice femeii de lîngă el fiecare personaj feminin care dau esență operei sale. Astfel, s-a conchis, conform părerii lui Florin Iaru, că „deși persoanele dragi sînt întotdeauna acolo, între rînduri, ele nu se vor vedea niciodată cu ochi adevărați”. Singurul moment lipsit de voie bună al serii a fost cel în care a fost anunțată absența lui Radu Paraschivescu, veste care a fost urmată de un oftat la unison al doamnelor din ultimele rînduri.
Cînd România devine altfel
Cea de-a treia seară a început sub privirea istoricului Lucian Boia, care, în dialog cu Dorin Dobrincu, a explicat lumii „De ce este România altfel”. Publicul a absorbit în deplină taină cuvintele care veneau drept răspuns fiecărei curiozități a serii, la fel cum geto-dacii acaparau cîndva zonele dintre Dunăre și Carpați. Cei prezenți n-au îndrăznit, nici măcar prin aplauze să întrerupă conversația ce se desfășura în lumina reflectoarelor, ca și cum s-ar fi temut parcă să nu facă să dispară din memoria bătrînului amintirile unor timpuri apuse demult. La sfîrșitul celor trei zile, orele s-au materializat în momente, iar acestea au oferit fiecăruia posibilitatea să treacă alergînd și să fure cîte o bucată din memoriile oamenilor care s-au perindat pe scenele ieșene și care s-au lăsat surprinși preț de cîteva clipe așa cum n-au mai fost.
Adaugă un comentariu