O invitație adolescentină la glorie

În 2005, „Toxic” acapara cu totul topurile mu­zicale și răsuna în aproape toate casele sub acoperișul cărora se afla cîte-un adolescent iu­bitor de pop. Pe atunci, Britney Spears își lu­ase avînt deja de cîteva ori către topurile mu­zicale și avea cu adevărat un cuvînt de spus în industria dance-pop. După mai multe hituri, precum „Piece of me” sau „Circus”, a intrat în­să într-o perioadă de umbră din care nu pă­rea să mai iasă vreodată. În luna august a acestui an, artista a lansat prin RCA Records cel de-al nouălea album intitulat „Glory”. Materialul a­pare într-o perioadă în care nimeni nu se aș­tepta ca americanca de aproape 35 de ani să mai reușească să aducă pe scenă ceva din perso­na­litatea unei tinere energice și provocatoare.

La vîrsta la care Madonna cînta, cu un oa­recare regret, „This used to be my playground”, Britney trimite pe piață piesa „Make Me..”, în colaboare cu G-Eazy, prin care afirmă con­vin­să că „s-a terminat cu ascunsul în noapte”. La scurt timp, single-ul îndrăzneț este urmat de al­te 16 piese, care îmbină abordările diferite ale mesajului și interpretării. Acestea au drept fun­dament binecunoscutul ei timbru, care nu pare să fi suferit niciun fel de transformare. Astfel, Britney trece peste barierele conformității și a­daugă listei o piesă în limba franceză (Cou­pu­re Électrique) și una în spaniolă (No Seas Cor­tes), pe care le tratează însă cu aceeași se­ri­o­zitate estetică. În deschiderea albumului, prin melodia „Invitation”, ea își îndeamnă as­cul­tă­torii să se lase purtați de energia ei și să i se ală­ture în acest joc adolescentin pe care îl pune în scenă cu exclamația-i specifică „Oops! I did it again!”

Albumul este clădit pe tema sexualității, care este accentuată în fiecare cîntec și care pare să-i stea păvază artistei. La doar șase zile după a­pa­riția albumului cîntăreața a dat drumul pro­mo­vării, făcîndu-și simțită apariția în viața mon­denă cu o frecvență mult mai mare decît în ul­timii ani. Glory a fost primit cu brațele larg des­chise de către industria muzicală, fiind consi­derat „o capodoperă vibrantă cum nu s-a mai văzut de cîteva decenii”. Fericire au arătat și fa­nii artistei care au fost de-a dreptul încîntați de noua sa apariție și care au așteptat ca albumul să fie dat spre vînzare. Dovadă au fost cele cî­teva mii de exemplare vîndute în prima săp­tă­mînă de existență a acestuia.

Albumul este cu certitudine o compo­zi­ție solidă, care a reușit să schițeze perfect ca­li­tă­ți­le vocale ale cîntăreței și să aducă o revigorare stilului pe care-l abordase pînă atunci. Dacă „Glory” reprezintă o renaștere artistică și un moment de apogeu muzical sau doar o ul­timă strigare în viața artistei se va putea re­mar­ca în următorii ani, cînd fanii săi vor de­ci­de dacă locul ei este sau nu pe scenă.