Mic poem în proză
Pastila de după 3 noiembrie 2016 Niciun comentariu la Mic poem în proză 157Eu știu povestea asta despre un băiat îndrăgostit de-o pictoriță, Anișoara. Student la Info, coșuros și cam timid, ăsta e Basarab. Cu cîte-un trandafir, de cele mai multe dăți ofilit, și c-un zîmbet care-i despăturea niște dinți gălbejiți, mergea entuziasmat la fata cu vopseluri să-i spună că o iubește. De fiecare dată mai mult decît ultima oară cînd s-au văzut. Ea nu credea că-i posibil să se adune chiar atîta dragoste în ghemul ăla de om, așa că trecea la lucruri mai serioase. De pildă, spartul coșurilor. Drăgăstoasă, îi apuca capul între mîinile-i alea cu degete lungi și strîmbe, și-i analiza meticulos mai întîi fruntea, pe urmă nasul și-apoi bărbia. Iepurrraș, îi spunea ea, azi am pictat o bucată de cer. Mîine mai pictez una, și tot așa, pînă strîng tot cerul pe pînzele mele. Încîntat de așa planuri, idealiste, iepurașul se uita afectuos la Anișoara, zîmbindu-i pe sub mustăți.
Cînd i s-a terminat tubul cu vopsea albastră, Anișoara a început să plîngă. S-a gîndit că n-o să aibă tot cerul numai pentru ea niciodată și, cînd și-a dat seama de gravitatea a ceea ce-i trecuse prin minte, s-a așezat speriată pe pat, plimbîndu-și neliniștită un deget prin gură. Cred că m-am maturizat, își spune ea sieși c-un aer secretos. Neștiind cum se procedează în astfel de situațiuni, se ridică și își netezește pliurile de la fustă. Desculță, cu mîinile frămîntîndu-i-se în dreptul burții, se-ndreaptă spre bucătărie. Acolo își umple un pahar cu apă, desface o bomboană și o vîră în gură, plimbînd-o tacticos de pe o parte pe cealaltă a limbii. Fir-ar, e de mentă! O scuipă și le sortează pe celelalte din pungă: menta e luată și pusă deoparte. Rămîn trei grămăjoare a cîte opt, zece și unșpe bomboane. Le aranjează, pe rînd, în formă de A și B. A de la Anișoara. B de la Basarab. Mai face și-un U. Învățase odată, la matematică, despre o operație care se nota cu u mare și se numea reuniune- reuniunea a două mulțimi A și B. Chicotește și glăsuiește cu o voce solemnă: reuniunea mea și-a lui Basarab.
Hm, ne-am putea căsători și-atunci bomboanele mele ar fi bomboanele lui, iar bomboanele lui ar fi bomboanele mele. Noi am avea, împreună, bomboane cu două arome: portocale și mere. Căsătorie, deci.
Adaugă un comentariu