Țara de dincolo

M-am apucat să scriu rîndurile astea cu doar cîteva minute după deschiderea secțiilor de votare din Republica Mol­do­va. Probabil că, la ora aceea, membrii co­mi­siilor din Chișinău încă-și beau cafea­ua, își împărțeau hârtiile și ștampilele în așteptarea primului votant zgribulit. În cîteva sate se dădea startul votării fără curent electric în secții. Începea încă o zi lungă pentru Moldova, indiferent de ce parte a Prutului, a Nistrului sau a istoriei te aflai. În ultimii ani, mai toate bătăliile dintre Est și Vest s-au dat pe muchie: țara e prinsă între cei care pleacă să mun­cească deopotrivă în Italia și Rusia și cei care supraviețuiesc acasă, între spe­ranțe și nostalgii împărțite în mod a­proa­pe egal.

La primul tur stăteam cu ochii pe con­torul cu prezența la vot actualizat în timp real de către Comisia Electorală Centra­lă. Chiar și atunci cînd nu-mi plac rezulta­tele, e reconfortant să privesc alegerile așa, dincolo de declarații, de acuzații și de lamentări: cifrele lucrează în liniște, dau încredere, parcă și mint mai puțin. Pri­veam votul distribuit pe vîrste și aștep­tam să crească măcar un pic coloana din stînga, cea care arăta tinerii între 18 și 24 de ani. Pînă la ora 9 seara urcase puțin peste 10% din totalul voturilor. Apoi am văzut, tot live, cum voturile din dreptul candidatului socialist Igor Dodon se duc, încetul cu încetul, sub 50%. Istoria se scrie inclusiv cu cifre ce coboară leneș.

Azi, la turul al II-lea, urmăresc ale­ge­rile atît pe coloanele cu vîrste, cît și pe rețelele de socializare. Văd clar cum la 13.50, numărul tinerilor sub 25 de ani îl depășește pe cel al bătrînilor peste 71 de ani. Ceva mai tîrziu, numărătoarea alegă­torilor din afara granițelor ajunge la 6% din total, o valoare ce indică o mobiliza­re mult peste cea din primul tur. Sînt cozi atît la Paris, cît și la Moscova, așa că e greu de spus încotro va înclina rezultatul final.

Se votează și-n Parma, acolo unde lo­cuiesc în jur de 7.000 de moldoveni, aș­tep­tați cu plăcinte și sarmale. Tot cu plăcinte sînt îmbiați și moldovenii din Strasbourg. Preparatele le făcuseră cu o­chiul din pozele postate pe grupul de Facebook cu o seară înainte, ca o moti­va­ție suplimen­t­a­ră pentru a-i face să iasă din casă. Gesturile de felul acesta fac par­te din campania „Adoptă un vot!”, care și-a propus să mobilizeze diaspora în cel de-al doilea tur al alegerilor locale. Gru­pul are peste 70.000 de membri. Citesc acolo despre o tipă din Emiratele Arabe Unite care le cere conaționalilor să-i scrie șefului ei ca să-l convingă s-o lase să zboa­re la Doha, acolo unde există o secție de vot. Sînt aco­lo și multe gesturi de solidaritate de toate felurile: oameni care-și oferă unul altuia găzduire sau un drum cu mașina pînă în cel mai apropiat oraș mare, care-și dau informații și care se îndeamnă unii pe alții.

După cum arată fotografiile postate pe grup, asemenea schimburi se trans­formă în prietenii. Indiferent de ci­ne a cîștigat președinția Moldovei, in­di­ferent încotro a luat-o deocamdată po­litica sa, lucrurile astea contează și ră­mîn. O țară continuă să existe și departe de pămîntul său.

Text de Vlad ODOBESCU, jurnalist freelancer și Senior Editor Opinia Studențească.