Trecutul cîștigă

Este impresionantă mobilizarea tinerilor moldoveni, pe internet și offline, de a ridica șansele Maiei Sandu la al doilea tur al prezidențialelor din Republica Moldova. Grupul de Facebook „Adoptă un vot”, creat în prima zi după primul tur, a strîns în mai puțin de două săptămîni aproape 80,000 de utilizatori din întreaga lume, moldoveni din diaspora care se ajută unii pe alții cu drumul și cazarea peste noapte în ziua votului, avînd în vedere că unii trebuie să facă sute, uneori chiar mii de kilometri pentru a vota. Mii de tineri și-au sunat părinții, unchii și mătușile, bunicele și „buneii” de acasă, din Moldova, și i-au îndemnat să iasă la vot.

Desigur, și de cealaltă parte s-au făcut eforturi mari. Buletine de vot cu ștampila deja pusă, SMS-uri de genul „Compania X oferă în schimbul unui vot către candidatul Igor Dodon un termos, o bandă adezivă, cât și 5 litri de carburantul dumneavoastră preferat” și autocare din Transnistria cu alegători cărora le sînt verificate buletinele la ieșirea din secția de vot. Și cel mai grav,zeci de mii de oameni din diaspora n-au reușit să voteze din cauza numărului mic de secții și a faptului că la multe dintre acestea la amiază deja se terminaseră buletinele de vot. „Vrem să votăm!” s-a strigat pe străzile Londrei, doar unul dintre orașele unde n-au fost destule buletine. Bologna, Paris, București, la fel. Comisia Electorală Centrală știa de mobilizarea masivă din diaspora, însă n-a luat măsuri pentru a preveni situația de față. „Este un joc al actualei guvernări ca să nu-i putem da jos”, spune un bărbat din Londra.

La ultimele alegeri, parlamentarele din 2014, prezența la vot în străinătate a fost de 73.331 de oameni. Duminica trecută, la 21.00, ora României, 130.700 de oameni votaseră, iar unele secții din vest încă erau deschise. Nu e de mirare, e prima oară din anul 2000 cînd moldovenii își pot alege prin vot direct președintele, iar ambele tabere sînt foarte pornite una împotriva celeilalte. Divizarea societății în perioadele electorale e un fenomen global care se intensifică de la an la an, de la alegeri la alegeri. Am observat-o în Marea Britanie (BREXIT), în Statele Unite ale Americii (discursul „alegătorii lui Trump sînt rasiști, bigoți, xenofobi”), România („votanții PSD sînt proști și asistați social”) și acum în Moldova. Discursul Maiei Sandu din această campanie a fost unul într-adevăr proaspăt, pentru că a încercat să se adreseze ambelor tabere, renunțînd la discursul bazat pe frică și dezbinare pe care ambele tabere politice din Moldova l-au adoptat de-al lungul timpului și încercînd să se adreseze tuturor cetățenilor. Însă are împotriva ei tot establishment-ul politic de peste Prut, inclusiv cel așa zis pro european, care mai degrabă ar lucra cu un Dodon pro-rus decît cu un președinte cu adevărat anti-oligarhie. Și e greu, cu toată mobilizarea din lume – la propriu -, să te lupți cu o mașinărie de partid atît de bine pusă în loc, o caracatiță atît de ancorată în instituțiile statului.

Lucru care se reflectă și în rezultate: cu diferență de aproape cinci procente, Igor Dodon, prietenul lui Putin, este noul președinte al Republicii Moldova. Încă o dată, discursul fricii, al urii, al dezbinării și al trecutului cîștigă.