O lună aproape amară

La aproape cinci ani de cînd își făceau loc în lumea rock-ului alternativ, cu tendințe me­talice, prin albumul „Pietre în alb”, Luna A­ma­ră a lansat toamna aceasta „Aproape”, o co­lecție de șapte melodii, scrise într-un re­gis­­tru semi-acustic, dar care păstrează în to­ta­litate esența trupei. Albumul, înregistrat sub egi­da Universal Music România, a avut lansarea pe 22 octombrie, la Clubul Țăra­nu­lui, din Bu­cu­rești, dar urmează a fi promovat printr-un tur­neu, atît în țară, cît și peste hotare.

„Aproape ești, aproape sînt/ Mai mult de­cît o lume-n gînd”, acesta este mesajul me­­­lodiei care dă numele albumului și cu ca­re cei de la Luna Amară și-au început con­cer­­te­le de mai bine de o lună. Tonalitatea în care este con­turată piesa se încadrează în to­ta­litate în șa­blo­nul trupei, fiind o îmbinare de­­să­vîrșită de note slabe, blînde, cu triluri în­al­te și jucăușe. Me­lo­di­a însumează și ideea al­bumului, prezentîndu-se drept o com­po­zi­ție pli­nă de vigoare, o abordare matură a u­nor as­pecte sensibile ale vie­ții. Toată energia a­cestora se concentrează pe interiorizare, fi­ind mai mult o hrană pentru i­ni­mă sau un stu­diu al tu­multului sentimental, decît o a­na­liză in­tros­pectivă a realității.

Pentru a se lăsa așteptați, băieții de la Lu­na Amară au înregistrat videoclipul „Doar noi doi” și l-au scos pe piață cu doar cîteva zile în­a­in­te de lansarea albumului. Clipul se de­­di­că surprinderii sensibilității gesturilor și emo­ți­i­lor u­mane, a celor pe care oamenii le ignoră în to­­talitate. În spatele realizării acestuia pa­re să fi stat o muncă asiduă, fiind, du­pă spusele re­gi­­zorului Dorin Marcu, „de trei ori mai pu­țin timp decît la Pietre în alb, dar de cinci ori mai soli­ci­tant”.

Nevoia unei evoluții muzicale se evi­den­ția­ză prin toate deciziile pe care cei cinci bă­ieți le-au luat încă de la lansarea pieselor, de la melodii cu un timbru distinct, la o linie me­­lo­dică mai pregnantă, dar și o abordare sce­­ni­că diferită a concertelor.

Astfel, Luna Amară a decis să am­pla­se­ze, la debut, scena în mij­lo­cul sălii, în așa fel încît să poată menține o le­gă­tu­ră mai strînsă cu publicul. De asemenea, aceștia s-au lăsat acompaniați de un cvartet, iar în cea de-a doua seară a lansării au fost in­tro­duși în spec­tacol de Feras și Noma, doi ti­neri cîntăreți sirieni.

Cele șapte piese se pretează unui soi de sim­bi­oză lirică, în mijlocul căruia dăinuiesc, cinci tineri care se pierd și apoi reînvie în încerca­rea de a spune mai mult decît au avut curajul pînă acum. Odată ce succesul se cere asi­gu­rat prin prezența fanilor la spectacole, singura care rămîne decisivă pînă la urmă este puterea pe care o prinde vocea fanilor atunci cînd li se cere să se alăture cîntării.