Flacăra magiei arde din nou
Fă un stop cadru 28 noiembrie 2016 Niciun comentariu la Flacăra magiei arde din nou 18În întunericul așezat de aproape zece ani asupra lumii magiei, am luat în mînă cartea „Harry Potter and the Cursed Child” conștient fiind că este doar un scenariu brut. Replici seci, indicații scenice, context doar subînțeles. Nu mă așteptam să fie o poveste fascinantă, croită cu tîlc, dar speram, ca orice adolescent care a alergat cîndva pe holurile Hogwarts alături de Harry, Ron și Hermione, că universul magic pe care J.K Rowling l-a creat în spatele unui autobuz, în naveta spre muncă, va scăpăra din nou. Căutam „lore”-ul, acest cuvînt aproape imposibil de tradus din engleză, care înseamnă, în același timp, cunoaștere, univers, creație, istorie, tradiție, oralitate. Însă piesa de teatru, în afară de spectacolul fermecător pe care l-a adus pe scenă, a fost scrisă de Jack Thorne și John Tiffany. Iar „lore”-ul din universul Potter s-a stins cu fiecare pagină, culminînd într-o poveste interesantă, captivantă în măsura în care poate fi un astfel de text, dar nemeritorie ca fiind o continuatoare a primelor șapte romane.
Însă, de departe, „Fantastic Beasts and Where to Find Them” este copilul care a crescut în sufletul autoarei britanice încă de cînd a scris epilogul cărții șapte. Filmul este o capodoperă vizuală ce transpune în imagini mișcătoare un întreg univers care lua viață doar cînd fanii Harry Potter închideau ochii. Cu Nifleri scăpați într-o bancă ce sapă și distrug tot ca să ajungă la aur, creaturi inimaginabile la care cărțile făceau doar trimitere, și cu aceeași întunecime a povestirii ca în ultimele cărți, care arată o maturizare continuă a scriitoarei, unic scenograf al acestui film.
Newt Scamander, autorul din a cărui carte Harry și prietenii săi aflau despre sutele de creaturi din lumea magiei, este personajul în jurul căruia Rowling și regizorul David Yates au creionat primul din cele cinci filme pe care le-au gîndit pentru această serie. În tinerețea sa, proaspăt exmatriculat de la Hogwarts, Newt pornește în lume și ajunge în New York, în căutarea creaturilor pe care însuși vrăjitorii nu vor să le înțeleagă, ci doar să le distrugă. În New York, magia regizorală a lui Yates reușește să dea viață magiei imaginate de Rowling, iar Newt își rătăcește cîteva dintre animalele pe care le poartă în servietă – grădină zoologică într-un oraș în care vrăjitorii sînt într-o situație dificilă, pe punctul de a fi descoperită prezența lor și în fața unui iminent război cu No-Magii, oamenii obișnuiți.
Succesul acestui film este și va fi dat întocmai de faptul că reușește să creeze acel univers după care fanii tînjesc încă din 2007. Cu o maturitate și o întunecime spartă doar de umorul de situație al unor personaje, întreaga peliculă este ca un sac de piese de puzzle care descoperi că se potrivesc într-un peisaj ce părea deja demult completat.
Problema majoră a filmului este însă că se bazează prea mult pe această fidelitate a publicului consacrat. Cei care nu au urmărit în trecut aventurile lui Harry Potter vor avea în față un film sacadat, care șchioapătă în jurul poveștii principale, ce pare doar o platformă foarte deconcentrată, cu o multitudine de fire epice care ar putea fi dezvoltate, pentru a lansa o nouă franciză.
Însă, pentru fani, ce teorie poate fi mai fascinantă decît speranța unei ecranizări a „celui mai celebru duel din istoria magiei”, dintre Dumbledore și Grindelwald? Rowling a deschis din nou porțile magiei și a ridicat vălul întunericului ce se așezase asupra seriei. Lumos!
Adaugă un comentariu