O horă fără dansatori
Pastila de după 24 ianuarie 2017 Niciun comentariu la O horă fără dansatori 1085Unirea Mică a venit, în manualele de la școală, la pachet cu o fotografie cu domnitorul Alexandru
Ioan Cuza. Îmi amintesc că la liceu făceam de fiecare dată concursuri cu tema „cine îl cunoaște cel mai bine pe domnitorul Principatelor Unite” și cu cîteva zile înainte îmi luam de la bibliotecă cîteva cărți și citeam. Eram mai mult interesați de viața domnitorului, decît de cum s-a făcut unirea. Uneori, în pauze, ne mai scotea pe holul mare profesoara de franceză și dădeam mînă cu mînă, cîntam și dansam pînă suna clopoțelul de intrare la ore. Astăzi, după mai mult timp, am ajuns la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde pe 24 ianuarie, porțile-i sînt închise, căci este zi liberă de la Guvern. Concursul nu mai e, iar hora o găsesc ceva mai în vale, lîngă statuia domnitorului.
Îmi aduc aminte că acum doi ani, pe 24 ianuarie, am ieșit la „vînătoare” prin orașul Tg. Bujor, acolo unde mi-am terminat liceul, am întrebat oamenii dacă știu ce zi sărbătorim noi și am rămas surprins de răspunsuri. De fapt, în oraș, nu prea se sărbătorea, căci unii îmi spuneau că nu-s din zonă și nu știu, iar alții începeau să mă certe pe motiv că fac mișto de ei. Cei mai puțini dintre ei abia scoteau pe gură cuvîntul „unire” și în niciun caz numele domnitorului. Sigur, fiecare și-a urmat cursul, căci atîta timp cît „Hora Unirii” nu răsuna de pe undeva, nimeni n-avea de unde să știe că azi este despre istorie. La Iași, versurile lui Vasile Alecsandri sînt fredonate, în fiecare zi, de clopotul din vîrful Palatului Culturii și de aia știm să sărbătorim. Sau nu?
Acum, uitîndu-mă pe harta din 1859, îmi dau seama că de fapt România, care încă nu-și cunoștea numele, și-a pus atunci cei doi maxilari, pregătită fiind ca peste 59 de ani să-nghită cu poftă Transilvania. Pofta de unire nu s-a dus, căci azi, pe stîlpi și pe clădiri încă mai stă scris: „Basarabia e România!”, însă dacă mergi în Piața Unirii, vezi că de fapt, peste o zi sau două, nu mai are cine să-ți prindă mîna întinsă. Și-ți mai pui, dacă vrei, „Hora Unirii” să-ți răsune în căști în timp ce o iei grăbit spre casă. De unde flori? De unde omenie?
Adaugă un comentariu