Soundtrack-ul și hedonismul care salvează
Fă un stop cadru 27 februarie 2017 Niciun comentariu la Soundtrack-ul și hedonismul care salvează 10Dacă ești în căutarea unui film pe care mai mult vrei să-l asculți, decît să-l vezi, cele două ore și șapte minute din Belgica n-au cum să te dezamăgească. Cu un soundtrack care te face să ajungi mai repede acasă și să-ncepi să cauți melodiile, filmul te țintuiește în scaun, dacă ești măcar puțin interesat de muzica rock, și nu te lasă să te ridici pînă la final. Partea care te-ar putea uimi mai mult decît atît ar fi, poate, aceea în care documentat fiind, afli că deși soundtrack-ul filmului lui Felix van Greningen este un amestec de piese ale unor artiști, după cum producătorii afirmă, niciunul dintre ei nu există cu adevărat, ci sînt pure închipuiri ale celor doi frați, artiști ai trupei Soulwax.
Belgica este numele unei cafenele pe care Frank și Jo, doi frați din Belgia, reușesc s-o pună pe picioare. Deși se numește „Café Belgica”, afacerea nu-i tocmai un loc senin și pașnic în care lumea bună a micii comunități prezentate în film s-ar aduna să se adăpostească în jurul unei mese, într-o după-amiază de duminică. Din contra, Belgica se transformă, cînd prinde conturul dorit de cei doi frați care-acum încep, după multă vreme în care au stat separați, să construiască o relație, într-un fenomen acaparant. Un adevărat club de noapte care duce la împlinirea tuturor orgiilor imaginate de către orice vizitator întîmplător, un loc al ispitelor urbane care provoacă o dependență la care nimeni nu s-ar fi așteptat – Belgica lasă să se-nțeleagă că se transformă într-un pericol de neoprit, atît pentru comunitate, cît și pentru cele două personaje principale.
Povestea afacerii gîndită doar la suprafață se poate asemăna cu ușurință, pe întreg parcursul peliculei, cu povestea familiei celor doi frați. Fără să aibă o bază solidă, relația lor scrîșnește și stă să se surpe la fiecare întîmplare sau cotitură pe care trebuie s-o facă împreună, sincronizîndu-se. Fără să se cunoască, prefăcîndu-se că intuiesc, unul pentru celălalt, ce-ar fi mai bine să facă, cei doi frați ajung să fie testați de propriile lor limite, în împrejurări din care cafeneaua cu pricina ar putea ieși singura vinovată.
Deși inspirată din povești de viață reale, cu istorii ale barurilor belgiene în spate, Belgica te face să-ți imaginezi tu singur povestea din spatele degradării de care-o să te lovești pe ecran. Hedonismul dus la extrem, linia mult prea subțire dintre împlinirea unei dorințe și transformarea în exces și puterea deznădejdii în fața dependenței te fac să înghiți în sec, să-ți imaginezi tu cafeneaua ta și să vrei s-o iei la fugă din sala de cinema, fără să te mai uiți în urmă. Dar n-ai s-o faci, că n-or să te lase ritmurile rock&roll-ului dintr-un underground belgian în care, la refren, parc-ai vrea și tu să mergi – măcar pentru o secundă.
Adaugă un comentariu