„La Terapie Intensivă se lucrează pe muchie de cuțit”

„De multe ori am spus că mie nu-mi trebuie să fac bungee jumping ca să am satisfacție. Adrenalina pe care mi-o aduce zilnic această meserie este exact acel gen de satis­fac­ție pe care oamenii îl caută în sporturile extreme”, îmi spune femeia cu zîmbet larg din spatele biroului aglomerat de vaze și buchete de flori. Ioana Grigoraș este șeful Secției de Anes­te­zie Terepie In­ten­sivă (ATI) al Institutului Regional de Oncologie din Iași, dar și profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași (UMF). A­ceasta jonglează în­tre saloanele de spital și amfiteatrele uni­ver­sității, cultivînd în toți cei cărora le vorbește sămînța co­rec­titudinii și a empatiei față de pacienți.

Pasiunea pentru medicină i-a fost transmisă de la părinți, co­pilăria fiindu-i zugrăvită de subiecte medicale dezbătute cel mai adesea la masa de prînz. Deși i-a plăcut foarte mult cardiologia, Ioana Grigoraș a decis să meargă în sectorul tera­piei intensive din curiozitate, pentru a vedea „cum e cu ur­gențele cardiologice”. „Cînd am ajuns acolo mi-a plăcut atît de mult încît nu am mai plecat din această specialitate ni­cio­da­tă”, spune femeia potrivindu-și ochelarii pe nas.

Vorbește rar și precaut. Rostește cuvintele clar ca și cum li s-ar adresa pacienților temători. Atunci cînd vinde vorba despre relația dintre ea și pacienți, Ioana Grigoraș, mărturisește că deși știe că e greșit, ei îi este imposibil să nu se atașeze de pacienții săi. Crede că atunci cînd se implică și emoțional, ajunge să depună un efort și mai mare pentru rezolvarea problemelor acestora. „Ori de cîte ori am în față un pacient, el devine singurul și cel mai important.”, zice medicul cu ho­tărîre.

Din spatele biroului, femeia cu părul blond, tuns scurt, zîmbește larg în timp ce vorbește despre meseria sa. Ce o atrage cel mai mult este adrenalina și imprevizibilul. La ATI se lucrează pe muchie de cuțit. „Întîlnim frecvent situații amenințătoare de viață, situații care apar pe parcurs în decurs de ore, minute sau secunde și-n care rezolvarea face diferența dintre viață și moarte. Terapia intensivă este locul din spital în care se moare cel mai mult”, spune medicul cu privirea pierdută undeva în colțul camerei. Cu un ton grav, vorbește despre cum medicii sînt antrenați pentru a depăși astfel de situații. „Dacă activitatea medicilor este o luptă, a­tunci cînd pierdem un pacient este o înfrîngere.”, spune aceasta ridicînd neputincioasă din umeri. Pe studenți îi în­vață să aibă satisfacția că au făcut tot ceea ce era posibil, dîndu-le pacienților șansa de care aveau nevoie. „Dacă această șansă nu a existat, nu e vina noastră.” Atunci cînd pierde un pacient, nu-și pierde nici entuziasmul și nici pasiunea, pentru că știe că împreună cu un pacient nou este nevoie de forțe noi.

Pentru studenții săi, și nu doar acestora, ci și pentru toți cei care care lucrează în domeniul medical are un sfat prețios pe care îl împărtășește cu drag: „Fă-te medic bun!”. Astfel, în spatele unei meserii unde totul este pe muchie de cuțit, iar orice greșeală poate avea chiar prețul unei vieți, medicul Ioana Grigoraș reușește să meargă mai departe, gîndindu-se la viețile pe care reușește să le salveze.

Foto: Otilia BĂLINIŞTEANU