Cum l-am ucis pe ABC?
Pastila de după 20 martie 2017 Niciun comentariu la Cum l-am ucis pe ABC? 8Am avut în liceu o perioadă din aceea în care tot ce era roman poliţist îl devoram în cîteva ore. Eram fană obsedată Agatha Christie, a urmat apoi perioada Rodicăi Ojog Braşoveanu, dar asta este o altă poveste care implică şi celebra „statuie din parc”. Misterele pe care le dezlegau Miss Marple sau Hercule Poirot, mi-a luat ceva timp pînă m-am prins eu cum se pronunţă de fapt, mă ţineau ore în şir, fără apă, fără mîncare, în faţa paginilor albe fiind sigură că întotdeauna o să mă prind eu î-naintea lor, cine este criminalul. Nu am descoperit niciodată înaintea lor, însă, cert este că le urmăream atentă paşii printre rînduri şi investigam cot la cot fiecare caz în parte.
Ţin minte că am rămas legată de o carte în mod special. A fost pentru prima dată cînd chiar am iubit personajul negativ şi l-am urmărit fascinată pe el, nu pe Hercule Poirot. Îmi doream, într-un mod puţin sadic, să nu fie prins niciodată, însă ştiam întotdeauna că în final, Agatha o să îl facă victorios pe detectiv. Era un ucigaş din ăsta sofisticat, cu floare la butonieră, costum imaculat, la dungă, super rafinat şi deştept, cu un umor aparte, vedeai asta în toate scrisorile pe care le trimitea. Fiecare cuvînt, expresie, punct şi virgulă folosite exact unde trebuie. Ceea ce îl făcea şi mai interesant erau exact crimele lui. Omora alfabetic, o dată la cîteva zile, o persoană al cărei nume, prenume şi oraşul unde locuia începeau cu litera respectivă. Astfel am fost martoră la uciderea lui Alice Asher din Andover, a lui Betty Bernard din Bexhill şi în final a lui Carmichael Clarke din oraşul Churston. L-au prins la litera C.
Nu spui cine a fost, în cazul în care o să vreţi să citiţi, însă după ce am închis cartea am rămas cu un gust amar, nu ştiu de ce, dar chiar mi s-ar fi părut distractiv să ajungă pînă la litera Z. Era destul de complicat, poate şi îmi dau seama că trebuiau mai mult de 300 de pagini pentru astfel de cazuri, însă, după ce am deschis laptopul şi m-am uitat la cîteva recenzii analfabete, negative, ale cărţii, am rămas cu un gînd care nu mi-a dat pace multă vreme. Oare oamenii ăştia ştiau că de fapt farmecul era în scrisorile minunate pe care le trimitea ucigaşul? Ştiau oare că nu mai aveau ce să citească dacă el nu era un un om cult şi habar nu avea în ce ordine sînt literele aşezate în alfabet?
Adaugă un comentariu