Cortina democraţiei, pe sforile nepăsării
Pastila de după 28 martie 2017 1 comentariu la Cortina democraţiei, pe sforile nepăsării 21E ca la o piesă de teatru cînd, așezat pe scaunul roșu de catifea și privind actorii, parcă gîndindu-te la banii pe care i-ai înmînat femeii cu chip anost de la ghișeu, încerci să ajungi la o învoială cu conștiința și îți promiți că n-o mai faci. Analizezi încăperea; acum știi unde sînt ușile și odată calculată distanța pînă la ieșire ești pregătit să te urnești din loc. Dar ajuns în capătul locului, zăvorul e tras și pecetea pusă.
Din zorii zilei pînă în creierii nopții, publicații și televiziuni vuiesc de informații pe care oamenii obișnuiți le preiau și le analizează în felul în care ei cred că lucrurile dăinuie în lume. Acești oameni sînt ecoul unei societăți și nu arareori au fost însemnați ca fiind dezamăgitori sau utopiști. Anul trecut a fost o cumpănă a lumii contemporane ce încă își continuă dezechilibrul. Alegeri prezidențiale, întruniri și opinii despre Uniunea Europeană – un zbucium de gînduri și isprăvi care se izbesc una de cealaltă. Așteptările au fost înecate repede în concluzii sfîșietoare pentru viitorul lumii, iar gongul final i-a împărțit pe unii și contopit pe alții. În oglinda oamenilor obișnuiți se regăsesc elite care împart în dreapta și stînga lor idei preconcepute, deturnate mai apoi. În urma necontenitelor remarci vulgare ale lui Donald Trump asupra femeilor, s-a considerat că acestea nu vor vota cu candidatul republican, însă mare le-a fost mirarea cînd majoritatea femeilor conservatoare și protestante albe s-au aflat de partea acestuia.
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a decis inițial că neutralitatea e poziția corectă în drumul Marii Britanii din afara Uniunii Europene, dar nu cu multă vreme în urmă a aprobat planul declanșării Brexit, iar lozinca „Nici Regina nu vă vrea!” a ajuns și la urechile celor din Bruxelles. Într-un tumult al deciziilor, e greu să rămîi în echilibru, dar și mai greu să privești cu brațele încrucișate. Paiul din ochiul altora e mereu apăsător, dar cînd indiferența lovește o societate în moalele capului, acesteia îi rămîne doar să se oprească din gudurat și să înceapă să bătătorească alte cărări. Cel mai rău nu e că adevărul umblă prin lume cu capul spart, ci că mulțimile aplaudă.
Adina ROTARU
Un comentariu
Admitere, admitere, admitere!