Pomana electronica

Care este limita de petiti pe zi la care pot fi semnatar? Ca atunci cind perna it adaposteste capul seara sa nu simta o greutate prea mare? Ce sa fie azi? Animale maltratate, copii bolnavi, unirea Basarabiei cu Romania, economia curentului electric? Implinirea asta a anonimatului care te umple de raspundere nu m-a cucerit vreodata. Nici nu ma prind in incisivitatea lor mesajele cu “pe cuvint ca nu ai suflet…”, “cineva are mare nevoie de tine…” sau “da neaparat mai departe…”, agresivitatea aparatorilor Pamintului, linistea cu care te hartuiesc. It aplica zdravan un pumn peste obrazul de nerusinat ca poate o sa vezi cu siguranta ca esti un ignorant care are nevoie de o “desteptare”.

Am plins cind mama a impartt celorlalt copii cateii pe care ii adunasem din gradina sa le fiu protectoare, iar in clasa intii am carat la moara caruciorul unei batrine care, uituca, nu mi-a multumit. Cel mai tare ma las pacalita de cersetori.

In Gara de Nord, un venetic se diferentaza de un bucurestean sadea dupa usurinta cu care scoate leii din buzunar pentru un amarit, cu un copil de mina care mai vrea 17 mii ca sa ajunga la Galat. Alti il miros de la o posta: cit it ia sa-t duci copilul de mina prin gara, cu un bagaj plin cu nimic? Copilului i-au jucat ochii bucuros si s-a saltat de pe bagaj la vederea banilor. Pentru ca marinimia nu trebuie sa urmareasca un cersetor pina la birtul de la colt, sa-i tna socoteala leutului cu care isi cumpara tgari si nici n-ar trebui sa te urmareasca pina acasa sau prin toata viata si sa-t masoare lenea. Pentru ca marinimia se opreste dupa “bogdaproste”.

Nu mai citesc de mult mass-uri umanitare si rugamint pentru semnat petiti pentru ca toate se termina cu “scuze, l-am primit si io”.

Andreea ARCHIP