Rîsete înlocuite cu sunete de goarnă

Sîmbătă, 1 aprilie, începînd cu ora 19.00, în Sala Ma­re a Casei de Cultură a Studenților (CCS) din Iași, ligile studențești au făcut alianțe pentru a distra publicul. Ar­mele permise în confruntarea umoristică sînt atît bancu­rile și glumele de pe scenă, cît și steagurile înalte, fluie­rele cu țignal ascuțit și vuvuzelele ce răsună în sală și ca­re anunță o noapte lungă de pe urma căreia vei rămîne cu o migrenă puternică. Puțin după ora 19.00, cînd vînă­toarea după locuri libere încetează, spectacolul „Umor’n Iași începe cu proiecția unui clip în care diverși tineri spun bancuri ce se doreau a fi amuzante.

Prezentatorii spectacolului, Ciprian Moraru, sau Don Machiavelli, după cum este cunoscut de internauți, ală­turi de Adrian Căliman, fostul director al CCS, au încer­cat să amuze publicul în timp ce pe scenă se schim­ba deco­rul de la un număr la altul. Cele 12 momente artistice di­verse – dans umoristic, teatru scurt, cîntec satiric, impro­vizație, stand-up comedy și pantomimă – ce s-au derulat rapid, mai lungi fiind pauzele dintre ele în care glume­le celor doi prezentatori păreau interminabile, puține din­tre acestea fiind urmate de hohote de rîs. Comedianții a­ma­tori au abordat cu toții aceleași teme – studenția, și mai ales, restanțele. Astfel, cîntecele cu versuri de genul „Din vina ta mă bate-acasă mama/ Că n-am fost în stare să iau restanța”, au fost răsplătite cu un val de aplauze, toți cei din sală empatizînd cu studentul blond de pe scenă. În centrul acesteia sînt așezate patru scaune și o masă cu un telefon vechi pe ea. Un tînăr înalt, îmbrăcat la costum răspunde cu repezeală la întrebările legate de mersul tre­nurilor, fiind adesea scos din sărite de partenerul său de joc, care îl face în cele din urmă să demisioneze din func­ția de la CFR. Aceeași masă este acoperită apoi de foi la care trag cu ochiul două fete îmbrăcate cu tricouri ver­zi ce cîntă „Sînt eco cum?/Sînt eco cum?/ Sînt la ecologie”, povestind pe melodia celor de la Fără Zahăr despre cît de complicată este sesiunea pentru un student la Geografie.

Momentul final al serii îl reprezintă un concurs de ban­curi, în care șase dintre cei mai curajoși și amu­zanți spectatori sînt recompensați cu doze de bere ce se odihnesc pe o masă în centrul scenei. Mai mult plic­ti­siți decît amuzați, o parte dintre spectatori părăsesc sala înju­rînd prin­tre dinți și cu urechile țiuind de la zarva făcu­tă de vuvuzele și fluiere. Scările nu mai sînt ocupate de pri­vitori întîrziați, glumele celor de pe scenă fiind asculta­te de scaune goale ascunse de steagurile flutu­rate de mem­brii ligilor care încă își susțin cole­gii. Su­ne­tul vuvuzele­lor te urmărește pînă-n stația de tramvai, unde îți vin în minte toate bancurile pe care le știi și pe care le găsești mai amuzante decît mul­te dintre cele auzite pe scenă.