Un viitor cu malformaţii

„Am votat pentru Mélenchon – mi s-a părut cel mai capabil om. Toa­tă lu­mea vrea o schimbare în Franța și cred că el a reflectat acele schim­bări. Acum, după primul tur, observ că a fost doar opinia mea, nu și a celor din jur”, spu­ne Vadim, răsucindu-și țiga­ra între de­gete. Soarele își opintește razele chiar deasupra noastră, făcînd să pară c-am fi așezați sub un soi bi­zar de umbrelă. Un vînticel slab lea­gănă frunzele copacilor din preajma In­stitutului Francez din Iași și, odată cu el, Vadim stinge chiștocul și-l arun­că în coș. „Macron e un fel de Hollan­de – nu mă reprezintă deloc, iar Le Pen e încă și mai urît pentru mine”, zice el, apăsînd pe cuvinte și începînd să urce cele cîteva trepte ale clădirii cu pereți de-un alb imaculat.

Vadim a ajuns în România în sep­tembrie 2015, o perioadă în care mai mulți studenți străini, deși inițial ad­­miși la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași, nu s-au mai regăsit pe listele de admi­te­re. Ceea ce la început a trecut drept o experien­ță bizară, amăgitoare și pe care-ai vrea să te revolți, a ajuns să-l țină, totuși, aici în țară. Dacă îl întrebi cînd se întoarce în Montpellier, orașul în care a locuit pînă nu de mult, o să-ți facă mai întîi o scurtă introdu­cere în arborele său genealogic ca să te-ajute să-i înțelegi rostul vorbelor pe care urmează să ți le spună – bunica din partea mamei sale are origini his­panice, iar bunica din par­tea tatălui este din Rusia. „Le Pen este con­tra i­migrației și, în familia mea, doar as­ta este; nu pot să fiu de acord cu ea”, dă din cap hotărît tînărul. Arătă­torul îi ridică, c-o mișcare rapidă, o­chelarii cu rame dreptunghiulare mai sus, pe nas.
„Nu știu dacă o să am neapărat o dorință nebună să mă-ntorc în Fran­ța după ce-mi termin studiile, dar da­că iese Marine, cu siguranță o să am și mai puțin elan să fac asta. Nu m-aș mai simți ca un francez, ci raportat la originile pe care le am, m-aș simți într-un fel respins de către societate. Un străin.”

Vorbește o română curată și te-ar putea păcăli ușor că-i de aici. A­cum se află într-un an pregătitor pen­tru studenții străini – în prima parte a zilei se află în Corpul G al Univer­sității „Alexandru Ioan Cuza”, iar după-amiezile și le petrece printre raf­­turile colorate din mediatecă, unde se pregătește, cu seriozitate, pentru examenul de admitere – vrea să dea la Kinetoterapie. Șocul alegerilor din țara sa nata­lă nu s-a domolit încă. El crede că e „ciu­dat și grav ce s-a întîmplat”, iar familia lui o numește „une catastrophe”. Coșmarurile au ajuns să aibă sub­strat politic, iar privirea de ansam­blu asupra situației te duce cu gîndul la resemnare. „Între ciumă și holeră, o aleg pe cea mai puțin rea. Cam as­ta e. Eu o să votez pentru cine cred că o să mă încurce cel mai puțin cu planurile de viitor”, spune Vadim, în timp ce-și pocnește c-un zgomot înfundat degetele.