Scutire pentru zilele de muncă

Găselniţa asta de a ne mai aminti de vreun sfînt care merită celebrat sau o zi specială, în cinstea zîmbetelor, ciocolatei sau a existenţei pisicilor pe planetă – totul pentru a mai putea lipsi o zi de la muncă, nu face decît să întărească ideea că a lucra în România e un soi de pedeapsă capitală de care, orice ai face, nu ai cum să scapi. Aşa am ajuns chiar şi atunci cînd sărbătorim „Ziua muncii” să stăm degeaba. A devenit o tradiţie ca de 1 mai trenurile să mai fie suplimentate cu cîte un vagon pentru a putea face faţă puhoiului de oameni care vor să petreacă două-trei zile la mare. Chiar dacă vremea nu e prielnică să te bălăceşti în apă şi chiar dacă ai toate şansele să te mai prindă şi o ploaie, tot rămîne o bucurie să îţi iei gaşca şi ghiozdanul în spate şi să petreci un weekend în Vamă, fără să te gîndeşti, chiar şi pentru cîteva clipe, la ghilotina celor opt ore de muncă ce stau şi-ţi urmăresc gîtul cu atenţie.

Mădălina ROBU | Brizbrizuri