Trăiască Retrica!
Pastila de după 9 mai 2017 Niciun comentariu la Trăiască Retrica! 7Dacă în urmă cu cîțiva ani un selfie reușit era o fotografie în care ți se vedea toată fața, astăzi nicio poză nu scapă de un efect, de un crop, o editare cît de mică, care să te facă să supraviețuiești pe Internet. Estearn, Stella, Suji, Lemonpeel, Infrared. Prea șters, prea deschis, prea galben, prea alb-negru, prea nu se potrivește cu lumina. New Tan! Da! E perfect. Nici prea închis, nici prea deschis, nu strică din claritatea po-zei și… parcă-ți și scoate ochii în evidență. Hmmm… da, bine. Dar parcă nu-ți mai place poza asta. Crezi că totuși e mai bine să-ți mai faci vreo cîteva selfie-uri; mereu este loc și de mai bine. Și o iei de la capăt: verifici păr, machiaj, lumină, deschizi Retrica sau Candy Camera și începi să cauți din nou unghiul cel mai bun.
Astăzi oricine are un smartphone cu cameră frontală, dar eu cînd eram mică nu aveam nici măcar telefon cu touchscreen, ci un Nokia micuț, negru, pe care puteam să-l ascund în orice buzunar de la pantaloni și la care apăsam tasta „#” pentru a-l dat pe „silent”. Așa că pentru ceea ce noi numim acum „selfie”, aveam nevoie de o cameră foto, pe care trebuia să o pui la încărcat cu ceva timp înainte, și de o oglindă suficient de mare în care să ți se vadă fața. Dacă nu, trebuia să te chinui să întorci camera, iar în timp ce cu stînga încercai să găsești un unghi bun, cu dreapta apăsai pe butonul care urma să captureze imaginea. După cîteva rugăciuni în gînd și un blitz orbitor, întorceai plin de speranță camera și vedeai ori o jumătate de cap, ori ochii închiși. Situația devenea și mai amuzantă cînd mai erai cu două-trei persoane și unul dintre voi insista pentru o poză de grup: o frunte, un obraz, jumătate de gît sau o gură deschisă – pentru că se găsea de fiecare dată cineva care să zică „Apasă odată!”.
Adaugă un comentariu