Ferestre închise cu deschidere spre cer
Pastila de după 17 mai 2017 Niciun comentariu la Ferestre închise cu deschidere spre cer 15Nu mai știu în ce zi – se trezise unul să pună ferestre cerului. Și n-o făcuse oricum. Se apucase, nimeni nu știe cînd sau prin ce meșteșug, să ia cîte-un geam de la fiecare casă, bordel sau palat pe care-l întîlnea în drumurile lui. A tras omul de balamale pe unde s-a putut, în unele părți a smuls din țîțîni dreptunghiul lemnos cu ochiurile de sticlă murdare și pe care era scris la jmekereală cu degetul – „send me nudes”, și, pe unde s-a gîndit că-i mai complicat, la geamlîcurile unei librării uriașe adică, a cerut ajutor divin. Și-a făcut rost de toate. Cumva, a simțit el că-s destule. Ce face el mai departe.
Priponește ditai scara în pămîntul reavăn din spatele veceului și, cu mișcări stîngace, dar înflăcărate și pline de-o bucurie fără nume, se urcă țanțos, dar smerit, la cer. Cu tot cu ferestre. Patru zile și trei nopți, cît i-a luat drumul, s-a hrănit numai cu ciori și apă de nouri. Dar mai avea și-o sticlă de cola și-o pungă de chipsuri. În buzunar, cîteva bucăți de pîine nedospită și-o sticluță mică, ca de ojă, cu vin – pentru aportul de calciu și vitamine spirituale. La oficiul religios venea regulat să-l mai ajute și cîte-un înger, trimis de Dumnezeu Tatăl. Că doar nu putea un mirean, credincios oarecare, să transforme pîinea și vinul în trup și sînge dumnezeiesc. Ei, și ajuns în cer, omul dă să facă o plecăciune de aproape să cadă și-apoi se uită iscoditor la întinderea lui. „Daʼ parcă nu-i așă infinit cum ne-o zis preotul. Pot să-i socotesc șî aria”, zice el, scărpinîndu-și barba și culegînd bobițele de apă care s-ar fi agățat de ea, cînd a urcat în grabă ultimele trepte și a destrămat un nor.
După calculele lui, nici n-avea nevoie de toate geamurile, îi ajungeau nu-mai jumătate din ele. Cu bandă adezivă, piuneze și cîteva cuie, reușește el să monteze, pe toată întinderea spațiului, ferestre și geamuri de toate națiile – cu deschidere spre cer. Să vadă tot omul ce fac îngerii cînd nu-i vede nimeni. Că ei și-așa ne urmăresc tot timpul, pe motiv că ne-ar păzi să nu facem prostii. Deși nu știu cine mai crede să fie așa.
Adaugă un comentariu