Coaliția pentru Cei care Mor de Grija Altora

O fotografie cu Primele Doamne de la summitul NATO de pe 25 mai 2017, de la Bruxelles, a devenit virală în doar cîteva zile, datorită faptului că, alături de Melania Trump sau Brigitte Macron, apare și Gauthier Destenay, Primul Domn al Luxemburgului, soțul lui Xavier Bettel, prim-ministrul Luxemburgului și primul mare lider european gay în mod deschis.

Imaginea s-a răspîndit foarte repede pe rețelele sociale din Occident, cu comentarii precum „Prezența Primului Domn al Luxemburgului în această fotografie demonstrează progresul lumii către egalitate, în ciuda a tot ce se întîmplă”. În timp ce liderul Lumii Libere are un președinte care întruchipează grobianismul, lipsa de profesionalism și ura, iar Rusia are din ce în ce mai mult succes în răspîndirea mesajului ultra-naționalist și anti-occidental în Europa de Est, în Vestul Europei se conturează, alături de Canada, o mișcare politică modernă, progresistă și tolerantă, care, cu puțin noroc, va reuși să revitalizeze o Uniune Europeană amorțită.

În paralel, în România ies la iveală documente cu măsuri pentru politici publice propuse de Coaliția pentru Familie, printre care și anularea subvențiilor pentru avort și mijloace contraceptive, eliminarea accesului minorilor la servicii de avort și de planificare familială fără acordul părinților și tot felul de măsuri care încurajează familiile să facă un al doilea copil, al treilea șamd. Cu alte cuvinte, după ce au cîștigat cîteva bătălii importante împotriva cuplurilor formate din persoane de același sex, Coaliția pentru Îngrădirea Drepturilor Omului deschide noi fronturi. Profitînd de valul de popularitate de care se bucură, validat și de alea trei milioane de semnături, pe care numai ei știu cum le-au strîns (că e foarte ușor să tragi sforile emoționale potrivite în momentul în care pui o întrebare sau faci un chestionar), CpF își face de cap, dezgropînd tot felul de complexe netratate, desigur ajutați și de o clasă politică la fel de needucată, necivilizată și intolerantă, de o parte, sau prea fricoasă să spună ceva în favoarea drepturilor omului, de cealaltă parte.

E îmbucurător că în lumea civilizată – un TGV franțuzesc – astfel de imagini precum cea de la summitul NATO de săptămîna trecută devin normalitate. Numai că România – căruța agățată la capătul acestui tren – se chinuie din răsputeri să pună frînele sau să tragă de cîrligul care ne ține agățați de Uniunea Europeană.