“Oase pentru Otto” nu a fost momeala pentru tineri

Vineri, 4 aprilie, a avut loc in sala mica a Teatrului “Luceafarul” avanpremiera piesei “Oase pentru Otto” recomandata tinerilor. Spectacolul s-a tinut cu doua personaje si cu sala plina de adolescenti. Replicile in contradictoriu, comicul de situatie si cuvintele vulgare, rostite cu nonsalanta din dictionarul explicativ, au stirnit risul. Piesa a tinut loc de “o bere”, intr-o zi de inceput de week-end.

Mama invatatura

Elevii prezenti la piesa nu au inteles. Otto, ciinele de pe afis si din scenariu nu a fost decit un pretext, un “clenci” care i-a facut sa vina la un “spectacol pentru tineri”, moralizator. Tema sociala a scapat din vedere spectatorilor, elevi adusi de profesori la avanpremiera. S-au distrat la o comedie cu replici indraznete, situatii de ris si cuvinte fara acoperirea decentei. Acestia trebuiau sa se fi identificat cu problema, sa se fi pus in locul actritelor si sa fi tras niste invataminte din “viata la trotuar”. Dar parca nu a fost asa, prea erau ei in gasca, intr-o zi de vineri dupa-amiaza in care ar fi vrut ceva distractie.

Nu cred ca unul dintre baietii care si-a tinut prietena de mina tot timpul piesei a luat in serios experienta a doua “tinere iesite la sosea”. Fetele nu prea au ris, mai mult le-au dat replica actritelor, de-acolo, din rindurile din public. Doamna profesoara de limba engleza a conchis pe tonul smecherit al elevilor ca a fost “excelenta piesa”. Comentariile tinerilor s-au tinut ca la ora de dirigentie: “Piesa este pentru copii minori? Daca vede asta?”, “Maninca ciocolata din aia la trei mii”, “Ce-i cu ciinele, nu inteleg?”.

Si totusi, succesul piesei “Oase pentru Otto”, dupa textul Liei Bugnar, este recunoscut. S-a jucat in mai multe orase din tara cu diversi actori, reteta fiind aceeasi – teatru pe o tema sociala. Povestea se incheaga  in jurul a doua tinere care discuta la borna “Iasi, 150 de kilometri”, in dreptul unui stilp de electricitate. Despre prostitutie si baiatul in clasa a III-a care picteaza acasa, despre suma de cinci sute de dolari, cit costa un bilet pina in Noua Zeelanda, la un concurs de muzica de opera. Amindoua agata clienti, cea mai versata este deja pe terenul ei de actiune, cea novice  vorbeste cu “pronumele de politete” si vrea sa opreasca o singura masina care sa ii asigure biletul de avion spre visul de a cinta la concurs.

“Domnule, ia de-aici”

Actritele sint convingatoare. Imbracate provocator, cu grija detaliilor de vampa, machiaj strident, peruca roz, ciorapi plasa, lant gros, buze rosii, dar si cu elementele subtile de doamna, poseta, sal, ele au vorbit cu “fa”, au strigat dupa clienti: “Perversule, ia de-aici”. Nu opreste nici o masina, se pun la povesti despre prostitutie, depre artisti la mina unor “parai”, ca sa reuseasca in viata si maninca ciocolata.

Intra ciinele, novicea ii plimba un biscuit in forma de os pe la botic, dupa care il scot din scena, cu ceva chin si o replica ce nu era in scenariu. Povestea nu se mai leaga. Actritele isi dau in continuare replica: “Ce  cinti?”, “Traviata, este despre o curtezana care moare in final de tuberculoza”, “Tu cinti asa frumos despre o “femeie de moravuri usoare” care moare de TBC?”. Si mai trece o masina dupa care sa strige. Un “domn” a oprit intr-un final. Nu s-au batut pe client, versata a inteles ca de acea data era sansa novicei. Aceasta ii lasa si ultimul os pe care sa i-l dea lui Otto, povestea se incilceste, novicea cistiga banii cu pretul unei crize de nervi care o face sa isi plinga viata de artista plina cu “sacrificii”. In final, orice conflict intretinut din vorbe dispare, pentru ca le ramin  sase dolari de-o bere, rest la 494, cit costa un drum spre Noua Zeelanda.

Aplauzele s-au dat mai mult din politete pentru ca actritele, Ionela Arvinte si Mariana Ivanov i-au facut pe tineri doar sa rida si sa rosteasca vorbe intelepte, impuse de prezenta profesorului: “Daca ar sti mama ce-am vazut, nu m-ar fi lasat sa vin”. Arta cu risete nu i-a educat, realitatea a fost creata la citiva pasi de scaunele lor, au recunoscut-o, dar au ramas copii. Otto le-a fost simpatic, s-au asteptat sa se fi jucat mai mult cu el. Intrebarea inainte de spectacol a fost: “Cui ii este frica de ciini?”.

Carmen AVADANOAEI