Statul român întrerupe conexiunea la literatura științifică

Contractul de finanțare al Asociației „ANELIS PLUS”, încheiat cu statul român pentru perioada 2013-2016, a expirat anul trecut, în luna decembrie și, astfel, din lipsă de fonduri, timp de șase luni, unii furnizori de articole științifice au încetat să mai ofere acces la bazele lor de date. Peste 100 de universități, institute și biblioteci, membre ale asociației, oferă, prin intermediul portalului anelisplus.ro, acces gratuit studenților și cercetătorilor la articolele științifice de la cele mai importante edituri și reviste științifice. În 2016, asociația a depus un proiect care a fost evaluat și declarat cîștigător în luna decembrie a aceluiași an și care urmează să fie finanțat din fonduri europene. Conform conducerii asociației, contractul va fi semnat luna aceasta.

Înainte de 1989, accesul celor mai multe biblioteci și universități din țară la cărțile și revistele ști­in­ți­fice din țările dezvoltate era limitat. O­dată cu prăbușirea regimului a­u­to­ritar, era nevoie de o instituție ca­re să se aboneze la cele mai im­por­tan­­­te reviste științifice din lume și, mai apoi, să le ofere cercetătorilor ac­­cesul la baza de informații cre­a­tă. După o inițiativă nefinalizată de a crea un catalog național de in­de­xa­re a lucrărilor științifice, în perioada 2006-2008 s-a reușit finanțarea ac­ce­sului la unele resurse electronice de in­formare a cercetătorilor din in­sti­tu­­tele naționale de cercetare ști­in­ți­fi­că. În 2008, la inițiativa pre­șe­din­te­lui Autorității Naționale pentru Cer­ce­tare Științifică (ANCS), s-a reali­zat proiectul intitulat „ANELIS”, fi­nan­­țat din fonduri structurale, pentru o perioadă de funcționare de trei ani, 2009-2011. Pentru a îndeplini o­bli­­ga­țiile asumate în acest proiect în a­­nul 2011, la Iași, s-a constituit A­so­ci­­a­ți­a „ANELIS PLUS”.

Fondată de reprezentații a 47 de u­niversități, institute de cercetare și bi­blioteci centrale universitare, a­so­ci­ația a reușit să le ofere stu­den­ți­lor, mas­teranzilor, doctoranzilor, profe­­so­rilor și cercetătorilor acces la u­ne­le dintre cele mai importante re­sur­se electronice științifice din lume, pre­­cum „Oxford Journals”, „IE­EE­/­­IET Electronic Library”, „Sprin­ger­Link”, și „Cambridge Journals. Pen­tru accesarea resursele ști­in­țifice prin portalul „anelisplus.ro”, vi­i­to­rul utilizator trebuie să-și facă un cont folosind adresa de e-mail în­scri­să într-un domeniu ce aparține in­­stituției din care provine.

Ministerul Educației contribuie mai puțin

Pe parcursul proiectului s-au a­lă­turat mai multe astfel de in­sti­tu­ții din țară, asociația ajungînd, în pre­ze­nt, la un număr de 105 membri. În­­tre timp, instituțiile membre au ce­rut să se aboneze la mai multe re­vis­te sau edituri și, astfel, costurile fi­na­le au devenit din ce în ce mai mari. Pî­nă anul trecut, suma totală s-a dis­tri­buit conform unei scheme sta­bi­li­tă la înființare – statul român spriji­­ne­a financiar asociația în pro­por­ți­e de 80%, iar restul cheltuielilor e­rau su­portate de toți membrii a­so­ci­a­ți­ei. Ul­timele contracte, semnate pe o du­ra­tă de trei ani, au expirat în luna de­ce­m­brie a anului trecut și, de atunci, fără un contract nou pentru fur­ni­za­re serviciilor de acces, o parte dintre edituri și baze de date electronice ca­re conțin literatură științifică au în­cetat să mai ofere acces utilizatori­lor portalului „anelisplus.ro”. „În mo­men­tul de față, noi am reușit să cîș­tigăm încrederea furnizorilor de ser­vicii din afara țării și unii dintre ei în­că au lăsat accesul liber la bazele lor de date. Americanii au spus «nu, s-a ter­minat contractul, v-am mai lă­sat în ianuarie, dar dacă n-ați semnat con­­tract nou, noi închidem» Deci toa­­te serviciile din partea Statelor U­ni­te ale Americii au fost închise. Ce­le europene încă ne-au lăsat accesul și, în prezent, doar circa jumătate din cele 28 de resurse online mai sînt fun­cționale”, a declarat prof. univ. dr. Gheorghe Popa, președintele A­so­ciației „ANELIS PLUS”.

Conducerea „ANELIS PLUS” a de­cis să acceseze fonduri e­u­ro­pe­ne și să creeze un nou proiect cu o du­­ra­tă de patru ani, derulat între 2016 și 2020. Noul proiect urmează să fie sus­ținut financiar, în pro­por­ți­e de 75%, de către Uniunea Eu­ro­pea­nă prin Ministerul Dezvoltării Re­­gio­na­le, Administrației Publice și Fon­­du­rilor Europene (MDRAPFE) și res­pe­­ctiv Ministerul Cercetării și I­no­­vă­rii (MCI) și 25% prin achitarea u­nor co­tizații de către membrii a­so­cia­­ți­ei. Pro­centul de 75% nu se va îm­părți în mod egal între Uniunea Eu­­ro­pea­nă și MCI, urmînd ca 15% din costuri să fie susținute de statul român, iar res­tul banilor să provină din fondu­ri­le eu­ropene propriu-zi­se. Una dintre con­­dițiile de fi­nan­ța­re a fost ca in­sti­tu­țiile membre să-și crea­scă con­tri­bu­­ția de la 20%, cum era pînă anul tre­­cut, la 25%.
Nici instituțiile membre nu vor a­­chita o sumă fixă de bani, ci a­cea­sta va crește direct proporțional cu nu­mă­rul de angajați sau de studenți. Ast­­fel, o universitate mai mare și cu un număr mai numeros de stu­den­ți înmatriculați va plăti mai mult de­cît una mai mică, cu un număr mic de studenți. Practic, fiecare univer­­si­tate plătește, pe baza sistemului Full-Time Equivalent (FTE) (n.red. nu­­mărul de ore muncite de un an­ga­jat), o anumită sumă. O universita­te va achita o sumă prestabilită pentru fi­ecare profesor al instituției de în­vă­ță­mînt superior și pentru fiecare doc­torand înscris la una dintre fa­cul­­tățile universității. În cazul stu­den­­ților de la licență și al masteran­­zilor, situația diferă, fiindcă dintr-un șablon de 20 de studenți de la li­cen­ță, universitatea va achita su­ma res­pectivă doar pentru unul, iar din­tr-un șablon de patru studenți de la mas­ter, instituția va achita doar pen­tru trei.

Universitățile ieșene vor semna noi contracte

Contractele subsidiare de fi­nan­ța­­re din partea fiecărei instituții me­m­­­bre încă nu au fost semnate, con­du­cerea preconizînd că toate a­ceste pro­ceduri vor fi încheiate pî­nă la fi­na­lul acestei luni. Cei 13 membri din consiliul director al a­so­ci­a­ți­ei au tri­mis, în vara anului 2016, o scri­soa­re de susținere tuturor mem­brilor a­so­ciației prin care aceștia pre­cizau la ce resurse online doresc să se a­bo­ne­ze pe viitor și promiteau că vor sus­­ține financiar, în continu­a­re, A­so­­ciația „ANELIS PLUS”. „A­cum, du­­pă ce vine contractul de la Mi­nis­te­­rul Fondurilor Europene, trebu­ie să sem­­năm contractele cu fiecare mem­­­bru în parte, în care se spe­ci­fi­că clar pent­ru ce și cît va plăti. În mo­mentul a­­cela, se poate întîmpla ca o u­ni­ver­si­­­tate să spună că nu mai do­rește, de­și ea se angajase înainte prin­tr-o scri­soare de susținere. Noi am fă­cut proiectul în baza scrisorii de sus­ți­ne­re. S-ar putea ca majorita­­tea in­sti­tu­țiilor să meargă mai de­par­te, dar nu este exclusă posibilita­tea ca u­ne­le să se retragă sau să se diminueze ca interes și da­că asta vine din par­tea unor in­sti­tu­ții mari, atunci și im­pac­tul asupra în­tregului proiect va fi mare”, a a­dă­u­gat prof. univ. dr. Gheor­ghe Popa.

Conform reprezentanților U­ni­ver­­sității Tehnice „Gheorghe A­sa­chi” din Iași (TUIAȘI) , instituția de învățămînt superior se află în top cin­ci unități care accesează cel mai des baza de date oferită de A­so­ci­a­ția „ANELIS PLUS”. Aceștia au pre­­cizat că vor încheia un nou contract. „Este deranjant puțin faptul că se în­tîrzie atît de mult semnarea contra­c­tului la Ministerul Fondurilor Eu­ro­pe­ne, însă noi avem acces la toate ba­­zele de date”, a declarat prof. univ. dr. ing. Carmen Loghin, pro­rec­tor cer­cetare, dezvoltare și inova­­re. Din toa­mnă, noul sediu na­țio­nal al A­so­ci­ației „ANELIS PLUS” va fi în in­cin­ta Bibliotecii Centrale U­ni­ver­si­ta­re din Iași (BCU). „Noi a­vem un con­tract deja semnat cu a­so­ci­a­ția, iar în momentul în care se va re­fa­ce li­ni­a de finanțare, vom semna, în toa­­­m­nă, un nou contract. Nu s-a schi­m­­­bat nimic, este doar o che­sti­u­ne strict birocratică”, a declarat prof. univ. dr. Bogdan-Petru Maleon, di­rectorul BCU Iași.

Conform proiectului care se va de­rula în perioada 2017-2020, a­so­ci­ația va cheltui două treimi din to­ta­lul de costuri pentru a oferi acces la literatura de specialitate pentru toa­te domeniile de activitate și, cu ul­ti­ma parte, va achiziționa arhive na­țio­nale și cărți de la patru edituri. Pen­tru realizarea acestui depozit na­țional, în proiectul anterior finali­zat la 31 decembrie 2016, au fost cum­pă­rate servere mari pentru depozi­ta­rea informațiilor membrilor asociației. A­ceste servere au fost montate în trei centre universitare: Iași, Bu­cu­reș­ti și Cluj-Napoca. Serverul prin­cipal se află la Iași, la UAIC, și toa­te trei sînt găzduite într-o rețea ce a­par­ține MEN. Prin crearea acestui de­po­zit, reprezentații asociației spun că vor reduce semnificativ costu­ri­le fiecărei instituții în parte pentru că, spre exemplu, același exemplar de car­te poate fi consultat simultan de mai multe persoane, fără să fie ne­vo­ie ca exemplarul respectiv să fie cum­­părat de toate instituțiile mem­bre. Pe lîngă revistele și cărțile e­lec­tro­ni­ce e­xistente în depozitul na­țio­nal, con­du­cerea asociației spune că își do­rește să stocheze și pu­bli­ca­ți­i­le „o­pen acces” (n.red. publicațiile ca­re pot fi accesate gratuit) din siste­­mul național de cercetare și e­du­ca­ți­e.

În primul an de activitate al a­so­ciației, în 2011, au fost descărcate pes­­te patru milioane de articole ști­ințifice prin intermediul portalului „ANELIS PLUS”, iar în anul 2016, nu­mărul de descărcări a crescut la pes­te 11 milioane. „Un lucru pozitiv este că din cele 11 milioane de des­căr­cări, patru milioane erau de la IP-uri din birouri, la fel ca în primul an, iar restul de șase milioane a re­pre­zen­tat accesul mobil. Deci studentul sau profesorul a citit un articol de a­casă, din tramvai sau cămin, de pe te­­lefonul mobil sau de pe laptop”, a de­clarat președintele asociației.

Costurile anuale ale Asociației „A­NELIS PLUS” se ridică la a­pro­xi­mativ două milioane de euro, însă a­cestea sînt mult mai mici decît în ca­zul în care fiecare universitate ar fi tre­buit să se aboneze singură la a­ce­lași număr de reviste sau edituri ști­ințifice. Dacă, spre exemplu, o per­soa­­nă care descarcă o lucrare ști­in­ți­fi­că ar trebui să achite, pe cont pro­priu, aceasta ar ajunge să scoată din bu­zunar, în medie, cîte 20 de euro pe ar­ticol. Însă, prin intermediul a­so­ci­a­ției, o universitate sau o altă in­sti­tu­ți­e ajunge să plătească, pentru un u­tilizator, în medie 50 de bani pentru fie­care articol descărcat.