Ziua în care anul s-a născut și-a murit
Pastila de după 12 octombrie 2017 Niciun comentariu la Ziua în care anul s-a născut și-a murit 6Stă cu picioarele cocoțate pe brațul canapelei, cu o mînă proptită sub bărbie și cu alta întinsă pe calendar. Din mijlocul celor șase luni de sus se uită la el Sfînta Parascheva. După fiecare lună își notează în carnețel numărul zilelor și, după fiecare două, le adună pe toate. Cînd a ajuns acasă după-amiază și-a vrut să-și scrie, a dat de întrebarea cu pricina și l-a întrebat pe taică-său cîte zile are un an. Omul a dat să-i zică, dar a părut că, la un moment dat, o sclipire diabolică i-a apărut în ochi și-atunci i-a zis: „Ia numără-le tu, c-așa n-ai să le mai uiți niciodată”. S-a încruntat, s-a mai rugat de el fugărindu-l prin ogradă, dar nu l-a înduplecat. Acum stă deja de mai bine de o oră – nu c-ar ști să citească ceasul încă, da’ știe că acul mare a trecut de la cinci la șase și că nici măcar afară nu mai bate soarele așa-nfocat – și pierde numărul. Ba îl strigă maică-sa, ba mai dă să prindă cîte-o gîză care-i bîzîie pe lîngă urechi – n-are niciun astîmpăr. A găsit el, într-un sfîrșit, metoda asta, să le-adune două cîte două și-apoi să socotească totalul. După ce-a ajuns la primul rezultat, a mai socotit o dată, de-acum încrezător în puterile proprii și, cînd a văzut că-i tot acela numărul, a dat fuga afară și-a strigat, s-audă pînă și tanti Leana, vecina, care era în grădină – 365!
Taică-său a dat din cap afirmativ, a rîs și i-a zis să se ducă să treacă repede în caiet și să-i spună la școală mîine, domnului învățător, c-a stat și le-a numărat și că n-are cum să se înșele. Și-așa a făcut. S-a dus, a ridicat mîna primul, a fluturat-o în aer cu patos și, după ce l-a numit, a zis: „365, le-am numărat io singur, e imposibil să mă fi-nșelat”. Învățătorul purta un costum gri, avea o cămașă care, acoperindu-i burta mare, părea că stă să crape și, după ce l-a ascultat, s-a uitat cîș la el și i-a zis că n-are cum, să le mai numere o dată, c-o să-i învețe el, de fapt, astăzi la școală cîte sînt. N-a știut de ce, că era printre cei mai curajoși băieți din clasă, dar a simțit cum lacrimile fierbinți stau să-i curgă din ochi, așa c-a fugit din clasă, a căutat drumul spre ușa principală și-a luat-o la sănătoasa la vale, pe uliță, pîn-a ajuns acasă. S-a dus la taică-său, s-a aruncat la el în brațe și-a început să plîngă. S-au împrumutat de bani și, în săptămîna care a urmat, l-au mutat la școală-n oraș.
Adaugă un comentariu