Rock și icoane, să ne fie cu iertare!

Cum termini de coborît spirala de la „Cub”, te izbești cu privirea de „The Gate Bar”. În stînga și-n dreap­ta ușii, mesele din lemn sînt ocupate aproape întotdeauna de tipi îm­brăcați în negru, care stau la tac­la­le, strînși unul lîngă altul, cît să se poa­tă auzi. Dacă n-ai ști că Vali e barman acolo n-ai avea nicio șansă să-l re­cu­noști în mulțime. Din cînd în cînd, atunci cînd vede că cineva și-a fă­cut drum înăuntru fuge spre bar și în­treabă vesel „Ce-ți dau?”. Vali Se­ciu e din Tecuci, dar liceul l-a făcut în Galați, la Seminarul Teologic „Sfîntul Apostol Andrei”. Vine dintr-o fami­lie cu opt copii, crescută în spiritul creștin de către o mamă care iubeș­te credința și care a ținut să le-o trans­mi­tă și alor săi. În liceu Vali a început să picteze icoane și nu i-a luat mult pînă să ajungă primul din seminar. Acesta a fost și motivul pentru care, atunci cînd a terminat clasa a XII-a, s-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, la departamentul de „Artă sacră”. De vreo două ori a lucrat în șantier și a pictat biserici, însă „pentru cît es­te de muncă, banii erau prea puțini”, du­pă cum spune chiar el. Cînd a terminat Teologia, Vali s-a apucat să facă portrete și n-a mai continuat cu icoanele.

Acum trei ani a decis să urme­ze și cursurile Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, ale­gînd să studieze „Pedagogia Arte­lor Plastice și Decorative”. „N-am s-o fac nici pe asta însă”, zice Vali rî­zînd, în timp ce plimbă berea pe masă, dintr-o mînă în alta. „Ce vreau eu să fac este să cînt. Am trupa mea și cu­rînd o să scoatem și primul al­bum”, adaugă în timp ce privește spre ba­rul deasupra căruia, în tot decorul negru, flutură un steag românesc.

În clasa a IX-a a făcut prima da­tă cunoștință cu chitara electrică și la final de liceu deja cînta într-o tru­pă, care avea însă să se destrame la scurt timp după plecarea din Galați. Du­pă ce-a cochetat în tot acest timp cu mu­zica, anul acesta a întîlnit „doi băie­țași din Moldova care își construiau o trupă și mai aveau nevoie de cine­va alături de ei”. Împreună au înfiin­țat trupa de rock metal, Paragon Collapse, pentru Vali a schimbat chita­ra cu bass-ul. „Am simțit că vreau să fac ceva nou și am descoperit că-mi dplace mult”, spune Vali, înainte s-o zbughească iar spre bar, ca să ser­veas­că o bere unui amic.

Vali spune că tocmai despre as­ta-i vorba în Gate, despre prietenie și ceva mai mult. „Nu poți să fii barman aici dacă nu ești din familie”, zice acesta. Pe Jorge, patronul de la Ga­te, și pe soția sa i-a cunoscut înainte să vi­­­nă în Iași, dar au devenit suficient de apropiați cît să spună „da” postului de barman abia la începutul anului, în ianuarie. A simțit că locul lui e aco­lo și că, deși vine de la teo­lo­gie, știa că asta înseamnă doar c-o să-i fie mai ușor să-i sfătuiască pe al­ții. „De fapt, nici nu pot să zic că mun­cesc, pentru că îmi place și vin aici de plă­ce­re”, măr­turisește Vali și pri­veș­te cu­min­te către unul dintre pereți, pe care ru­lează, pe-un fundal întu­ne­cat, o pie­să de-a sa. La final de seară îl lași pe Vali, așa cum l-ai găsit, cu ochii blîn­­zi și cu gîndul la muzica lui și la cum o va scoate la plimbare prin ța­­­ră.