La trista despărțire de M.S. REGELE MIHAI

Ziua de 5 decembrie 2017 va rămâne în istoria României moderne ca una din cele mai triste. Chiar dacă știri despre starea precară de sănătate a Majestății Sale veneau aproape zilnic, milioane de români încă mai sperau într-un miracol. Dar boala necruțătoare care-L chinuia de peste un an și jumătate nu I-a mai dat zile.

Milioane de români au sufletele îndoliate. A încerca acum o evaluare a (măcar o parte din) ceea ce a însemnat personalitatea copleșitoare a Regelui pentru România și români ar fi ca și imposibil. S-au scris mii de pagini despre scurta Sa domnie efectivă (6-IX-1940 – 30-XII-1947), profund marcată de anii teribili ai Războiului al II-lea Mondial (1940-1945), apoi de instaurarea forțată a regimului komunist, cu ukaz de la Kremlin, “încununată” de criminala lovitură de stat, anticonstituțională și antinațională, din 30 decembrie, drapată într-o sinistră mascaradă pretins parlamentară. Ce au însemnat r.p.r., apoi “republica socialistă” a lui Ceaușescu, știm prea bine. S-a încercat înlocuirea adevăratelor valori ale românilor, în primul rând credința în Dumnezeu, cu malefica ideologie a luptei de clasă, au fost eliminate elitele Națiunii în temnițele komuniste și în lagărele de muncă forțată, a fost suprimată libera exprimare. Conducători ai Armatei Regale, preoți, oameni politici–mari patrioți, intelectuali de cea mai înaltă valoare, au cunoscut ceea ce Monica Lovinescu numea, în emisiuni de la Europa Liberă, rigorile materialismului istoric … Istorici și analiști din țară și străinătate au recunoscut că regimul komunist din România a fost cel mai dur și represiv, în comparație cu cele din țările vecine ale “lagărului socialist”. Cu atât mai remarcabilă și admirabilă a fost rezistența armată antikomunistă din Țara noastră, susținută de dragostea de Patrie și de Rege. Însuși M.S. Regele a făcut tot ce I-a fost posibil spre a contracara sau măcar a întârzia acest proces. Din păcate, marii Aliați din Occident nu L-au sprijinit, L-au lăsat singur – la discreția “marelui aliat de la Răsărit”.

Pentru Majestatea Sa, exilul de aproape jumătate de veac a însemnat o lungă și nedreaptă suferință. Însăși M.S. Regina Ana a României evoca aceste cinci decenii din viața Regelui ca pe o lungă perioadă de doliu după Patria Sa, de care fusese despărțit la modul cel mai brutal.

Viața Majestății Sale a însemnat un lung șir de încercări, de neînțelegeri (inclusiv printre membrii exilului românesc), de trădări. Numai caracterul Său atât de puternic I-a permis să le depășească, ajutat și de devotata și nobila Sa Regină, de credința Sa creștină. Desigur, ridicarea la Ceruri a celei care I-a fost alături timp de peste 68 de ani a reprezentat o grea lovitură pentru Rege.

Ca și în jurul datei de 1-VIII-2016, la dureroasa despărțire de M.S. REGINA, iar acum la dispariția fizică (dar nu și sufletească) a M.S. REGELUI, au prilejuit publicarea a numeroase articole în presă, emisiuni evocatoare la posturi TV si radio, comentarii ale unor istorici de prestigiu. Marea lor majoritate lor au reliefat personalitatea uriașă a Suveranlui nostru venerat, calitățile sale de excepție: demnitate, curaj, noblețe, înțelepciune, dublate de o discreție și o modestie cu totul admirabile. Mai presus de toate, dragostea Sa nestrămutată pentru Țara și poporul cărora le jurase credință. Viziunea Sa profundă asupra destinului României și asupra viitorului ei a impresionat o țară întreagă, inclusiv clasa politică, după discursul istoric pe care l-a rostit în Parlament în ziua când împlinea 90 de ani – 25-X-2011. Aș fi vrut să citez un fragment dintr-un articol al d-lui Radu Carp (Adevarul, 7-XII-2017), dar spațiul disponibil nu o permite.

La 27 martie 1993 se constituia Filiala Iași a Mișcării pentru Regatul României, la inițiativa unui grup de regaliști. Nu este cazul să oferim aici un bilanț al celor peste 25 de ani scurși de atunci, dar nici nu putem să nu menționăm devotamentul membrilor și simpatizanților noștri care se reuneau, în fiecare din zilele de 10 Mai și 8 Noiembrie, la câte o biserică din Iași unde Sf. părinți parohi ne ofereau câte un Te Deum pentru sănătatea Regelui și a Familiei Regale. Am avut șansa de a cunoaște personalități de cea mai înaltă ținută, profesori universitari, medici dar și persoane fără înalte titluri însă cu sufletele pline de venerație pentru MM LL Regele și Regina. Închei acest prea modest text omagial după înălțătorul serviciu divin dedicat Majestății Sale de I.P.S. Teofan – Arhiepiscop de Iași și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Catedrala Mitropolitană. Dumnezeu să-L odihnească în pace pe REGELE MIHAI al României.

de conf. dr. Alexandru Cărăușu (M.R.R. – Iași)