Dietă cu cola

Maria și Ion au plecat în Irlan­da cînd eu încă mai fugeam prin cur­te cu o paletă de muște să captu­rez fluturi colorați pentru insecta­rul meu care își avea sfîrșitul în fi­ecare seară, cînd mama încerca să mă bage în casă. Acasă la ei a mai rămas doar tanti Didina, ma­ma lui, o femeie bine făcută, care s-a certat cu toți vecinii de prin îm­prejurimi, revoltată fiind că salcî­mii oamenilor îi fac umbră gră­di­nii ei, iar ea nu va mai avea cum să dea verdeață la animale. E trecută de 60 de ani și ar putea să țină doar vreo cîteva păsări pe lîngă casă, dar ar rămîne al ei mîndru fecior fără „pa­­chetul eco”, pe care tanti Didina i-l trimite la Paști, la Crăciun, de Sîn­tă Mărie și ori de cîte ori Ion o su­nă pe Facebook să îi spună că i s-a golit cămara. Bucăți de slană afu­ma­tă, tochitură cu cîrnați, carne por­țio­nată pentru friptură, gata de pus în tigaie, sînt așezate frumos de vecina mea în coli de ziare și trimise pe autocar, ca să-și răsfețe odraslele.

Ultima dată pe Ion și Maria i-am văzut vara trecută cînd au venit a­casă și au încercat să o convingă pe Didina să dea de pomană hainele pe care le au la ea din anii trecuți, pentru că lor nu o să le mai vină ni­ciodată. L-au adus cu ei și pe al lor plod de vreo trei ani, pe care-l ve­deai de dimineață pînă seara prin cur­te mișunînd cu o sticluță mică în care era o licoare portocalie. Fără a­cid, cum zice maică-sa, că nu-i să­nă­tos. Cînd mergea la magazin, se în­torcea frumos, pe marginea drumu­lui, cu o pungă mare și stră­luci­toa­re, plină cu cipsuri, pe care puștiul dur­duliu o dădea gata pînă acasă.

Nu i-am vizitat niciodată în Ir­landa să văd ce au în meniu, dar îmi închipui că pachetele lui tanti Di­dina nu sînt aruncate la gunoi. Și de fiecare dată cînd Maria vorbește des­­pre dietele ei sănătoase pe bază de shakeuri care o mai fac să slă­beas­că unu-două kilograme din cînd în cînd, eu mi-l imaginez și pe fiul său peste cîțiva ani, exact ca ea, vor­bind despre diete, în timp ce golește o sticlă de cola.