Frați de sînge cu Fecioara de fier

Dacă ai fi trecut joia trecută prin RocknRolla fără un tricou cu Iron Maiden sau fără brățările cu ținte, te-ai fi simțit ca un vegetarian într-un restaurant cu fripturi texane. Însă cu siguranță ți-ai fi găsit locul aici dacă măcar ai auzit de trupa Iron Maiden. Iar dacă mai și știai cîteva versuri ale melodiilor celebrilor artiști britanici, cu siguranță ai fi uitat de orice constrîngeri și ai fi ajuns să ridici pumnul în aer și să dai din cap pe cover-urile ucrainienilor de la Blood Brothers.

„Tribute Iron Maiden cu trupa Blood Brothers”, așa cum a fost numit evenimentul de pe 1 martie din pub-ul RocknRolla, i-a adus în același loc pe fanii de toa­te vîrstele ale formației britanice, așa că ai fi putut ve­dea la mese și trei generații ale aceleiași familii. Încă de dina­inte de începerea concertului, chiar în fața scenei, doi puș­ti de doisprezece sau treisprezece ani așteptau cuminți so­sirea artiștilor și au început să dea din plete, fredonînd ver­surile, chiar înainte ca solistul să rostească vreun cuvînt, recunoscînd piesa încă de la primele acorduri.

De cum au început băieții de la Blood Brothers să cîn­te nu a mai fost chip nici să te miști de pe un picior pe ce­lălalt, cei de la mese înghesuindu-se lîngă scenă pentru a face un live pe Facebook sau pentru vreun selfie cu artiștii, rămînînd apoi să fredoneze melodiile și să dea din plete împreună cu ceilalți fani.

Tot în fața scenei, reușind să-i dea un pic la o parte pe cei doi puști și să-i alunge într-o margine, a ajuns și Ale­xandru Arnăutu, zis și Vraciu. După primele melodii, timp în care a dat din cap pe fiecare piesă și i-a mai dat de cîteva ori într-o parte pe puști pentru a putea face cî­teva poze, a fost invitat, în sfîrșit, pe scenă. Nu înainte însă de a-i da telefonul prietenului său, pe care l-a ins­truit să nu piardă nicio secundă din reprezentația sa de pe scenă. Mai mult, a mai fost invitat pe scenă ală­turi de cei de la Blood Brothers și la alte melodii.

Treptat, pe măsură ce paharele de bere au făcut zeci de drumuri de la bar spre mese, și cei din RocknRolla au început să se dezmorțească, iar bătăile timide din picior s-au transformat în sărituri și plete vînturate. Spre fina­lul celor mai bine de două ore de concert, RocknRolla ară­ta ca un bar irlandez, în care toți cei prezenți cîntau într-o singură voce ținîndu-se de după gît. Și nimeni nu s-ar fi dat dus încă acasă nici după finalul concertului, mai ales că frigul de afară, muzica și berea dinăuntru nu ar fi convins pe nimeni că seara s-a încheiat deja.

Sursa foto