Tovarășul ar fi mîndru

Dacă vi se pare că congresul extraordinar al PSD de sîmbăta trecută seamănă cu o întrunire comunistă de perpetuare a status quo-ului corupției și luptei anti-justiție care guvernează Partidul Unic de ceva vreme încoace, este pentru că fix asta a fost. Cînd Dragnea îi întreabă pe colegii de partid dacă „au curaj” și dacă „sînt pregătiți pentru ce urmează”, fix la asta se referă, lupta dintre ei și justiție. Ați văzut cu cît entuziasm aprobau cei din sală? Ce fețe vesele și convinse? Vă dați seama cîți dintre ei au probleme sau potențiale probleme cu justiția? Noi probabil aflăm doar de vîrful iceberg-ului, odată cu vreo anchetă DNA sau investigație jurnalistică.

Congresul nu a făcut decît să confirme continuarea politicilor recente ale partidului, indiferent de protestele de peste un an din țară, indiferent de semnalele de alarmă ale atîtor parteneri occidentali. Pînă la urmă, au și anvergura politică necesară să facă asta, cum o spun chiar ei. „Am cîștigat cu un procent covîrșitor”, iar cei mai mulți români înțeleg prea puțin democrația ca să realizeze că asta nu înseamnă că o formațiune politică poate să-și facă de cap cum dorește, în scop propriu, sacrificînd viitorul populației. Agramatismul nostru politic e arma lor.

Mînă în mînă cu neimplicarea, tot a noastră, desigur. Prezența la vot la parlamentarele din 2016 a fost de 39.5%. Cu alte cuvinte, pe 6 din 10 români nu-i interesează cine și cum îi guvernează, deși deciziile politicienilor ne afectează pe toți, oricît de indiferenți și blazați am fi și oricît de mult ne-am bate cu piatra în piept că nu ne interesează pe noi chestiile astea, că ne vedem de ale noastre și viața merge înainte. La un moment dat tot te lovești de taxe, de birocrație, de sistemul de sănătate. Și dacă ai curaj să faci și-un copil, ar fi bine să fii norocos, pentru că e o roată a norocului să crești unul teafăr pînă în adolescență.

Cu toate astea, sînt cei care s-au ocupat de viețile noastre cel mai mult în trecutul recent al României. PSD e partidul care a guvernat sau a fost în alianțe de guvernare două treimi din timp de la Revoluție încoace. Așadar, cine e nemulțumit de felul în care merg lucrurile în România, trebuie să ia în considerare că două treimi din ultimii 30 de ani de tranziție butoanele au fost în mîinile lor. Cu toate astea, au mereu un țap ispășitor pe care să dea vina pentru tragediile pe care le trăim colectiv zi de zi. Soros, ONG-urile, multinaționalele, tehnocrații, aceeași placă comunistă cu „agenturili străine”.

În același timp, e partidul care pune bețe în roate tentativelor de modificare a legislației electorale – legislație care în momentul de față restricționează accesul partidelor noi pe piața politică românească -, argumentînd că „o să intre toți nebunii în Parlament”. Ați înțeles, da? Partidul al cărui președinte de onoare e omul care a chemat minerii la București să bată și să omoare studenți și intelectuali nu vrea nebuni în Parlament.