Coloana sonoră a cinismului

După ce ultima colecție de proze scur­te, „Dragoste la 17,50 $” lansată anul trecut de Polirom a fost un succes, anul acesta o no­uă traducere a unei alte cărți a lui Charles Bukowski apare și în România. „Muzică de belele” însumează 36 de povestiri în care autorul abordează temele care l-au făcut să scrie în primă instanță, descriind cu cele mai reale amănunte părțile întunecate ale lumii în care Bukowski trăia. Elementul central îl reprezintă, ca și pînă acum, orașul Los An­gels, mai cu seamă părțile mai puțin explorate ale acestuia, autorul încercînd să trans­forme totul într-o distopie, scoțînd mereu în evidență problemele societății moderne. Per­sonajul dominant rămîne alter ego-ul scrii­torului, Henry Chinaski, un alcoolic care este cînd părtaș, cînd martor al lucrurilor care se întîmplă în universul atît de uman imaginat de către Bukowski.

Scriitura rămîne aceeași, iar dacă ai mai citit vreo cartea de-a autorului, violența și cru­zimea limbajului nu ar trebui să ui­meas­că, căci farmecul prozelor este dat întocmai de simplitatea limbajului și subiectele atît de apropiate de realitate. Subiectele pro­ze­lor sînt cel mai adesea inspirate din viața au­to­ru­lui, dar sînt combinate cu întîm­plări su­pra­realiste, mărturie făcînd chiar „Moar­tea tatălui”, una dintre povestirle care se în­­tin­de pe șase-șapte pagini din carte, în care au­to­rul își exprimă ura absolută pe care a simțit-o fa­ță de tatăl său. Despre cum a a­juns să-i fie publicată prima carte a istorisit în nuvela „Cum să fii publicat”, în care, de­sigur Henry Chinaski este cel ce va călători în New Or­leans. De la astfel de povestiri în care au­to­rul își ilustrează viața, hiperbo­li­zînd însă în­tîm­plările negative amplificate de cinismul său, se face trecerea la poves­tiri cu totul fictive inspirate de disprețul acestuia față de u­ma­nitate. Transformă ca­li­tățile în defecte și i­ma­ginează întîmplări tragice care ar putea fi de­clanșate de cele mai stupide acțiuni. De exemplu, „Ai să­ru­tat-o pe Lilly” este po­ves­tea unui cuplu de bătrîni în care gelozia este, în continuare, sen­timentul predominant care îi împinge în extrema negativă în care pînă și o emisiune TV le poate aminti de modul în care u­nul dintre ei a greșit față de celălalt.

Trecînd de vocabularul bogat în vul­ga­rități și de cinismul lui Charles Bukowski, volumul „Muzică de belele” reprezintă o lectură ușoară, fiind încă o carte în care autorul își exprimă nemulțumirile față de societatea în care este obligat să trăiască. Povestirile coincid cu personalitatea sa, tre­cînd de la nuvele complet sadice, la schițe cu un umor greu de înțeles, fiind o colecție de momente din simpla viață a unui scriitor.

Text de Claudia PINCOVSKI