Istoria unui ostatic al cărții
1001 de chipuri 25 aprilie 2018 Niciun comentariu la Istoria unui ostatic al cărții 17Chiar dacă n-a fost cel mai bun din liceu, istoria l-a captivat, devenind una dintre materiile lui preferate. Marian are 27 de ani și s-a năcut în Vaslui, iar imediat după ce a absolvit Liceul Teoretic „Mihai Kogălniceanu” s-a înscris la Facultatea de Istorie cu toate că se îndoia parțial de alegerea făcută. După primul semestru și-a dat seama că acolo este locul lui și a ales să-și continue studiile, specializîndu-se în istoria contemporană. Ulterior a ajuns să fie șef de promoție, iar mai apoi s-a și înscris la un master în domeniu și acum își împarte timpul între lucrarea de doctorat și cercetările desfășurate la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași.
Poate fi găsit aproape întotdeauna la birou, în spatele unui laptop şi a celor cîteva zeci de cărți. Are părul şaten, o barbă de aceeaşi culoare şi nu e foarte înalt. Într-un colţ al biroului se află un mic trofeu sportiv pe care, spune el, îl are de la o cunoştiinţă. Spune că sportul este foarte important, aşa că alege să joace fotbal o dată pe săptămînă. Acum are un program foarte bine stabilit, de la care nu se abate pentru a-şi putea îndeplini toate îndatoririle. Povesteşte despre timpul petrecut în preajma cărţilor şi despre cum cititul a devenit o pasiune. Poate împrumuta într-o săptămînă de la două pînă 50 de cărţi de la Biblioteca Universitară pentru cercetări. Spune că şi-ar dori să mai citească şi altceva decît istorie, dar este foarte ocupat și greu mai găsește timp și pentru așa ceva.
Are o voce calmă ca a unui povestitor şi te captivează indiferent de subiectul pe care îl abordează. „Un istoric de calitate trebuie să fie şi un bun orator”, mărturisește după care zîmbeşte şi începe să vorbească despre experiențele sale de pînă acum. A ocupat funcţia de ghid la Muzeul Universităţii timp de doi ani și își aminteşte de perioada în care pleca dimineaţa de la cămin, iar după cursuri mergea la bibliotecă, urmînd să ajungă abia seara înapoi la cămin, unde mergea în sala de lectură pentru a continua să citească. În timp, istoria a devenit mai mult decît o pasiune pentru Marian, ajungînd să îi acapareze viața.
Întreaga perioadă a studenției și-a petrecut-o înconjurat de cărți, obicei pe care l-a păstrat pînă în prezent.
Susține că totul ține de voință și că nimic nu e imposibil cînd îți dorești ceva cu adevărat și îți stabilești prioritățile, motiv pentru care, după ce termină doctoratul își propune să publice cărțile ce vor rezulta de pe urma cercetărilor pe care le desfășoară acum.
de Crenguța TUDOSĂ
Adaugă un comentariu