Tot normal

Acum jumătate de an și-a spart nasul. Din greșeală. Erau amîndoi la bucătărie și s-au aplecat în același timp după un polonic care a căzut pe podea și ea a nimerit cu fața în ușa dulapului. Sînt oribile fracturile de piramidă nazală – își învinețesc ochii atît de tare încît nu te mai recunoaște aplicația de deblocat telefonul. Dar ea zîmbea liniștită, a fost doar un accident.

*

O lună mai tîrziu avea o vînătaie mare care începea pe spate și îi ieșea pe partea stînga a corpului de sub bluză, ca un șarpe care a încercat să i se urce pe spinare, dar n-a reușit să încapă tot. A fost dintr-o prostie. Erau în livadă și adunau oile care o luaseră lelea dincolo de hotarul vecinului. Un cîine a început să o fugărească și el a încercat să-l oprească cu o curea de piele întoarsă, groasă, cu care strunea oile. N-a nimerit cîinele și a pocnit-o pe ea. Nu-și amintește exact cum s-a întîmplat de a prins-o de spate, că nu își amintește să fi fugit pe lîngă el. Oricum, bine că n-a mușcat-o cîinele.

*

Astă-vară avea fața atît de umflată încît nu putea să deschidă ochii și o săptămîna i-au adus prietenele acasă supă strecurată pe care o putea bea cu paiul. I-a luat vreo două săptămîni să le poată povesti ce a pățit și ce împedicată a fost. Era noapte și el a trimis-o pînă în beci să scoată o sticlă de vin, dar cum damigeana nu era încă desfăcută i-a luat prea mult să-i dea cepul afară. A venit să o ajute. Trăgînd de damigeană, a scăpat-o pe jos și s-a spart, 25 de litri de vin șiroind pe podeaua beciului, strecurîndu-se printre restul butoaielor. Atunci a vrut să fugă pe scări să scape de acolo. Nu de alta, dar se tăiase la mînă și voia să se spele. Dar a alunecat și s-a lovit cu fața de trepte, de mai multe trepte, de mai multe ori. Noroc că a fost el acolo, că altfel nu putea să ceară ajutor.

*

Luna trecută au chemat vecinii Poliția, alarmați de țipetele ca din gură de șarpe care se auzeau din curtea ei. I-a așteptat la poartă, cu mîna ruptă în două locuri, prinsă într-un plover legat de gît, care-o ținea să nu se bălăngăne și să-i sfredelească mușchii. I-a fugărit pe polițiști cu dispreț – cine i-a chemat și ce caută acolo? Nu s-a întîmplat nimic, a lovit-o o singură dată. Ca să tacă, că nu putea să se liniștească după ce și-a rupt mîna.

N-a fost vina lui, niciodată nu e. A fost vina ei. Așa îi spune de fiecare dată.