Diplomă la shaworma

Unde-s colegii din anul I, care veneau timizi la școală și nu scoteau o vorbă sau, dimpotrivă, se implicau în toate, vorbeau la seminarii și rîdeau cu profesorii în pauzele de țigară? Unii și-au dat seama că nu fac față și s-au lăsat, alții și-au retras dosarele, orientîndu-se către alte facultăți.

Mai trist e cînd o parte din ei încă figurează pe liste cu numele, dar cu fizicul printre rafturile supermarketurilor și în ghișeele diferitelor birouri obscure. Și, de cînd cu preamediatizata criză, tot mai mulți se găsesc în astfel de situații. Fără aceleași resurse materiale de acasă și cu mai puțini bani pe card, i-am auzit pe mulți că își caută un loc de muncă pentru a-și plăti studiile, chiria sau pentru a avea ceva în buzunar, de cheltuială. În teorie, nu-i ceva rău să ai un job part-time pe durata studiilor. Universitățile americane și englezești, de exemplu, chiar încurajează astfel de inițiative, oferind sute de locuri de muncă în cadrul instituțiilor de învățămînt, în biblioteci sau la cantinele studențești, stimulînd astfel și simțul practic al studenților. Problema la noi e cînd tinerii lipsesc din ce în ce mai mult de la școală, găsindu-și joburi prea solicitante pentru a putea face față și efortului intelectual presupus de studiile superioare. „Lasă, mă descurc eu la examene, sau mă bag la restanțe și tot trec anul”, îmi spunea iarna trecută un prieten care lucrează 12 cu 24 la un bar din cartier. Cînd a văzut că nu are toate creditele necesare promovării în anul trei, a plătit taxa, reînmatriculîndu-se în același an. Nu e de condamnat cînd slujbele sînt luate ca ultimă alternativă, altă soluție neexistînd pentru continuarea și finanțarea studiilor, iar tinerii reușesc să-și organizeze eficient timpul, pentru a nu pierde contactul cu facultatea. Însă la cei pentru care confortul material oferit de cei 600 de lei pe lună e mai atractiv decît cel intelectual, dobîndit la facultate, studiile sînt compromise. Poate cei care cu ușurință re­nun­ță la facultate oricum n-ar fi rezistat prea mult nici în cîmpul muncii în domeniu. Păcat e de ceilalți, care au potențial, dar, din cauza lipsei banilor, se pierd. Și-n loc să facă doctorate, ajung să învîrtă shaworme cu diplomă în chimie alimentară.

Ioan STOLERU