Mamele din facultate
Pastila de după 26 octombrie 2009 Niciun comentariu la Mamele din facultate 5Recunosc, sînt înnebunit după pîrjoale. Cu mai mult usturoi, cu mai puțin pătrunjel, mai mari, mai mici, toate sortimentele îmi plac la nebunie. De la Tecuci sau Săveni, Strășeni sau Constanța, fiecare oraș vine cu specificul său de chiftele. Timp de doi ani am încercat toate felurile, din toate regiunile și de acum mă pot numi specialist în acest preparat culinar.
Duminica, pe la amiază, vine Bogdan și îmi prezintă sortimentul lui; luni, Mihaela îmi spune că cele făcute de mama ei sînt cele mai bune. Nu o cred. Trebuie să le testez chiar eu, astfel că de fiecare dată cînd vine de acasă, mă angajez să le gust pe toate.
Nașa mea este o altă specialistă. Numai cînd mă apropii de Nicolina, deja simt mirosul ademenitor. E drept, mai degrabă ajung în camera 33 din cămin decît în cartierul din Iași. În plus, aici primesc drept bonus și o cafea.
Am ajuns să știu orarul tuturor colegilor și prietenilor din Iași care vin cu mîncare, mai ales că singurele pachete pe care le-am primit eu nu au constat decît în geci de iarnă (de unde să știu eu că frigul vine atît de repede?) și documente.
„Ilona, ai primit ciuperci cu maioneză și mie nu mi-ai oferit. Nu îți este rușine?”, o admonestam pe o colegă din cămin. Toată lumea îmi cunoaște apetitul imens pentru mîncarea primită de acasă, iar cînd ajung pe la colegi, aceștia mă întreabă imediat „de la cine ai mai mîncat astăzi?”.
La final de facultate, cînd absolvenții vor mulțumi profesorilor, colegilor sau norocului că au reușit să treacă și cei trei ani, eu am să țin un discurs laudativ la adresa tuturor mamelor. Nu pasiunea m-a ținut în viață, ci mila și compasiunea unor părinți care m-au adoptat, timp de trei ani, fără s-o știe.
George GURESCU
Adaugă un comentariu