Studentul fără bunătăți

Bucuriile mici le simți atunci cînd sto­macul primește ultima pîrjoală, iar pe gîtlej se prelinge compotul cu căp­șuni. Ultima fă­rî­mă de bursă este aruncată pe un „trei în unu”, parțial rece. S-au terminat ba­nii, rafturile din fri­gi­der sînt des­co­perite, le văd rugina pentru prima dată în acest an.

Daniel de la camera 38 nu mai trece pe la noi cu porția de șnițele pentru duminică. „Mi-a pus mama bani pe card, nu mai avem mîncare”. Și vine sesiunea. Și iar nu am timp să îmi prăjesc cartofi cu crenvurști sau să fierb paste pe care apoi le mănînc cu maioneză și ket­chup.

Halal studenție! E frumoasă pînă la gaura din buzunar și ultimele mi­nute din Orange. Cînd formezi nu­mă­rul cu 373 în față și mă zgîiesc la tele­fonul care se încăpățînează să sune. „Ne pare rău, nu ai suficient credit…” te doare ca și cum ți-ar înfinge un cuțit în inimă. Acum? Cînd urcă sesiunea la etajul doi și te aruncă cu violență din pat drept în zăpada ce-ți intră ne­mi­loa­să în oase?

„Hai mamă, sună, te rog eu, mi-e dor”. Mi-e așa un dor! Cursurile mă pri­vesc cu ciudă din orarul atîrnat pe pere­te, colegii mă sună insistent, mă iau pe sus cu „Da’ ce faci, femeie? Iar te uiți la seriale”? Nu știu ei că Serena din „Gossip Girl” nu mai bîrfește de multă vreme în calculatorul meu. Nu știu ei că laptopul e fără baterie.

Mi s-au agățat poftele de gît ca o cravată de pionier. Vreau plăcinte cal­de, cu brînză amestecată cu cozi de cea­­pă verde și mărar. Îmi lipsește biletul de la mama, cu „Scumpa mamii” în ca­pul listei de bunătăți, ascuns în bu­­zu­narul lăturalnic al genții de rafie. Do­uă mere roșii și un strugure. Pa­chetul!

Lina VDOVÎI