Folk într-un spectacol retro

Printre cești aburinde de ceai, ciocolată caldă sau vin fiert poți vedea fețele mai multor pasionați de folk, miercuri seară, puțin după ora șapte, la un concert găzduit de Retro Café, unde Adi Beznă, Cezar Popescu și Cosmin Vaman au început să cînte de cum s-a lăsat întunericul.

Din încăperea cu tapet verde, bine-ncălzită și cufundată în umbre, Cezar Popescu deschide seara, motivînd că a decis să vină să cînte aici în urmă cu șase zile, cînd un coleg de-al său a avut o lansare de album la cafenea. După ce a interpretat a doua „piesă de salut”, intitulată „Joc relativ”, Cezar l-a invitat pe membrul trupei SPAM, Cosmin Vaman, în locul lui, lăsîndu-l să-și acordeze chitara și să antreneze oamenii în voie bună. Printre piesele numeroase pe care le-a interpretat solistul de la SPAM, s-au numărat „Cele mai frumoase”, „Puțin cîte puțin”, „Facem dragoste”, dar și cîntece nelansate: „Deodată” și „Fata de pe lună”. Melancolia versurilor „Cele mai frumoase picioare care ți-au călcat inima/ Cele mai frumoase buze care te-au mințit vreodată-n viața ta/ Ți-au spus de-o mie de ori să nu te mai gîndești la ea…” o fac pe-o doamnă să-și legene corpul nostalgic și să fredoneze cu plăcere fiecare vers fără să-și ia privirea de la solist. În stînga, alte două doamne rîd molipsitor, bat din palme și sorb din paharele lor cu picior umplute cu vin fiert. Mai mulți oameni încep însă să cînte pe piesa energică numită „Nu sînt destul de trist să fiu folkist”, așa încît, versurile „Aș putea să tai o ceapă sau s-ascult o melodie cu Céline Dion/ Aș putea să mă uit mai des pe factura de la curent sau de la telefon” atrag două fete de după bar în camera de spectacol.

Adi Beznă începe să cînte și el, închizînd uneori ochii pe parcursul interpretării și strigîndu-și pasiunea pentru muzică prin fiecare vers și acord de chitară. Cu simț umoristic spune oamenilor despre piesa „Plouă în viața mea” că „ăsta e un cîntec frumos, fiindcă, pînă la urmă, e al meu”, iar camera slab luminată de veioze se umple de rîsete. Așezat într-un colț, cu spatele proptit de spătarul scaunului, un domn dă frenetic din picior, semn că îl prinde și pe el ritmul refrenului „Și plouă-n viața mea/ da, plouă-n viața mea/ cu singurătăți/ singur eu, singură ea”. Femeile din sală filmează anumite momente artistice și se bucură de parcă nimic după acea seară nu le-ar mai fi rămas. La un moment dat, poetul Andrei Maftei vine alături de folkiști și, pe fundalul vibrațiilor de chitară, recită romantic versuri ale propriilor poezii, fiind pe alocuri acompaniat de Cezar și muzicuța lui.

Deși camera pusă la dispoziție de Retro Café s-a umplut de îndată ce băieții au dat start concertului, oamenii au continuat să vină și după ora 19.00, aducîndu-și un scaun în plus din cafenea. Exploziile de melodii și sunete vibrante i-au făcut pe ascultători să rămînă pînă la ora 22.00, cînd artiștii au cîntat ultimele piese. După ce a vorbit puțin despre gesturile de afecțiune pe care domnii ar trebui să continue să le facă pentru femei, fiindcă „ele mereu așteaptă”, Adi Beznă a cîntat, în încheiere, o melodie compusă pentru soția sa. După cîteva versuri auzite, Andrei Maftei a completat momentul, cu versuri rostite „Eu te iubesc, să nu mă întrebi de ce/ Nici eu nu pot acum să mă înțeleg/ Aș vrea să fug de tine, / Dar mă leg cînd tu-mi apari în gînduri…”. Îi privești și te gîndești că așa și tu – parcă te-ai legat cu funii invizibile din versuri de scaunul moale în care te-ai cufundat și știi doar că n-ai vrea să mai pleci. Măcar pînă la seara de folk următoare.

de Claudia COCIUG