Studenția se petrece printre ruine

Sute de studenți ai Universității „Al. I Cuza” nu-și pot închipui desfășurarea cursurilor în afara corpurilor E sau O. Ei, cît și profesorii lor, s-au obișnuit cu o stare de fapt pe care instituția o justifică în fel și chip, fără a aduce consolare. Insalubritatea, lipsa cretei și a prizelor, chiar a băncilor funcționale sînt nemulțumirile cele mai frecvent invocate. Situația nu se va schimba curînd, fiindcă universitatea are alte priorități. Celor nemulțumiți, care au ore în sălile cu pricina, le rămîne doar să arunce o privire invidioasă în curtea facultăților „mai dotate” și să afirme că „nouă nu ne-a fost dat”. Așa se consolează.

„Stimați studenți, avînd în vedere si­tuația de consolidare a corpului A al U­niversitații și imposibilitatea găsirii al­tor spații pentru cursuri, vă rugăm să res­pectați următoarele: păstrați mo­bi­lierul fără gume lipite, aruncați gu­no­iul la coș, nefiind permisă lă­sa­rea în bănci. În anul universitar pre­cedent am pierdut sala de conferință din Ga­u­deamus datorită nerespectării acestor con­diții, sala fiind repartizată în pre­zent Facultății de Psihologie”.

Conducerea Facultății de Litere

SITUAȚIA

De mai bine de 20 de ani, în Cor­pul E al Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) nu s-a mai efectuat nici un fel de reparație. Starea de­plo­ra­bilă a clădirii poate fi observată în­că de la intrare: pereții nu mai au ten­­cuială, iar că­rămizile pe post de struc­tură de re­zis­tență stau să cadă. În cele mai multe dintre sălile clădirii au ore cei peste 2000 de studenți ai Fa­cul­­­tății de Li­tere. Pentru multe dintre se­minarii, aceștia se întîlnesc și în Cor­pul O al UAIC, de asemenea a­flat prost întreținut, cu tencuiala că­zînd și bănci stricate.

Periplu în Corpul E

Sala E 207. Băncile sînt în­gră­mă­dite unele în altele și multe dintre e­le sînt rupte. De asemenea, nu există nici un burete sau o bu­ca­tă de cretă în toa­tă clădirea. Dacă pentru acestea de obicei se găsesc soluții ad-hoc, pentru alte probleme rezolvarea cere mai mult interes din partea conducerii: „Aici nu există curent e­lectric la priză, nu poți face nici o pre­zentare multimedia. Nu sînt con­di­ții de studiu. Asta e o improvizație ca­re durează de mulți ani și știe și uni­ver­sitatea. Nu cred că există nici aviz fito-sanitar de func­țio­na­re. Mergeți să vedeți grupurile sani­ta­re cum arată”, s-a plîns Alexandru Muraru, cadru didactic asociat la Fa­cul­tatea de Filosofie și Științe So­cial-Politice de la UAIC. La locul un­­de sîntem „invitați” să mergem, cu­ră­țenia lipsește cu desăvîrșire, iar do­tă­ri­le pe care ar trebui să le aibă un grup sanitar nu există.

Femeia de serviciu a plecat cu tot cu Editură din Fundație

Explicația pe care o dă UAIC în legătură cu felul în care arată toaleta și să­lile de curs este una evazivă: „A­tunci cînd s-a mutat Editura Univer­si­tă­ții de aici au luat cu ei și femeile de ser­viciu. Nu au anunțat facultatea, a­ceas­ta nu a spus nimic la rîndul ei și tot așa. Aici e vina facultății 100% pen­tru că spațiile, modul și condițiile de învățare cad în sarcina directă a fa­cul­tăților. Facultatea a stat și nu a a­nun­țat nici un fel de problemă și asta e ca­uza din care s-a ajuns la mizeria ca­re a fost”, a motivat ing. Eduard Pleș­can. Cu toate acestea, directorul a com­­pletat: „aici, curat se face”.

Studenții și-ar dori alte săli, profesorii asemenea, însă pînă în mo­men­tul de față e greu de crezut că si­tua­ția se va schimba: „Aici se făceau or­e încă de pe vremea cînd eram eu studentă, așa că sînt legată sentimental de corpul acesta. Eu sper să nu-l dărîme, să-l refacă, pentru că într-adevăr nu sînt condiții”, a spus conf. univ. dr. Mirela Aioanei, cadru di­dac­tic la catedra de Lim­bă italiană a Facultății de Lite­re.

De asemenea, una dintre temerile împărtășite de profesori și studenți e frigul. Studenții au trăit sau au auzit de la colegi că în anii trecuți, în clă­di­rea din Fundație au existat probleme cu sistemul de încălzire. „Condițiile sînt oribile. Totuși am venit la facultate și din moment ce plătim ca să în­vă­țăm aici, nu cred că merităm con­di­țiile astea. Avem și noi niște drepturi. Gîndește-te că vine frigul afară, unde să stăm, și-așa stăm cu gecile pe noi”, a spus Georgiana Dima, studentă în anul I la Facultatea de Filosofie. De același lu­cru este îngrijorat și Vlad Tă­nase, student în anul al doilea la aceeași facultate: „Mi se pare sinistru să fac ore în corpul E. Acolo țevile sînt sparte, clădirea asta căl­dură nu are, și noi pretindem că U­AIC arată foar­te bine. Nu mi se pare co­rect!”

SOLUȚIA

Despre cele două clădiri, con­du­ce­rea administrativă a Universității a explicat că acestea urmează să intre în­tr-un amplu proces de reabilitare și, de aceea, lucrările minore de renovare au tot fost amînate: „Dacă nu-i var pe pereți asta nu contează. Cum să dăm cu var, acum cînd urmează re­cons­trui­rea corpului? Se dă jos tot, pînă ajun­gem la construcția de rezistență. Ră­mî­ne ca o ruină și apoi se face structura, se armează se pune ci­ment, se fi­ni­sează și așa mai departe”, explică ing. Eduard Pleșcan.

Primăvara reconstrucțiilor

Pînă cînd nu se încălzește afară, nici situația celor două clădiri nu se va schimba. „Urmează să ob­ținem un aviz pentru acest corp (nr: Corpul E), iar a­cesta va începe să fie consolidat din pri­măvară. De fapt, pu­tem vorbi de o reconstrucție a acestuia”, a mai spus Pleș­­can. Acesta susține că, în privința Corpului O, „hîrtiile au fost deja semnate și aprobate”. Aici, grupurile sanitare sînt defecte și rar găsești cîte un robinet cu apă curentă. „E o variantă mai bună a corpului E, deși și a­ici sălile arată ca după un război mondial. Avem aceleași holuri înguste și neoane atîrnate”, își ex­pri­mă ne­mul­țu­mirile Raluca Bor­ceanu, studentă în anul al doilea la De­par­ta­mentul de Jur­na­lism și Științe ale Comunicării de la UAIC.

Vina nu se împarte nimănui

Explicația pentru folosirea acestor săli insalubre vine tot din partea directorului general administrativ: „Spațiul universității nu e folosit cores­pun­ză­tor. Vă garantez că dacă mergem la Fa­cultatea de Litere care se plînge că n-are spații și verificăm vinerea după-amiaza, joi după-amiaza, în corpul A e pustiu”. Contrar părerii acestuia, lect. univ. dr. Ioan Milică, responsabil cu organizarea orarului și a sălilor de curs la Fa­cultatea de Litere declară că „dacă mergem joi, vineri, chiar și miercuri în corpul A, o să vedeți că să­li­le noastre funcționează la capacitate maximă. Și dacă ne uităm pe progra­mările sălilor, vedem că Facultății de Li­tere îi revin în corpul A cele două am­fiteatre, III.11 și III. 12, sălile «I­vă­nescu» și «Dima», seminarul celor de la italiană, plus laboratoarele de la etajul trei. În plus, mai avem săli împrumutate și de la Facultatea de Mat­e­ma­tică. În ceea ce privește Corpul E, acolo Facultatea de Litere are șase săli și alte trei în Corpul O. Pentru mi­ne e important că am unde să-mi des­fășor activitatea”, a declarat lect. u­niv. dr. Ioan Milică, șef de orar.

***

Pe de altă parte, conducerea Uni­ver­sității „Alexandru Ioan Cu­za”, consideră că o parte din vină o au și studenții: „În ceea ce privește starea în care se află corpul E de mai bine de 20 de ani, vă pot spune următoarele: aceste chestiuni administrative nu se pot face toate odată, și în nici un caz peste noapte. Aceasta e o problemă generală a mediului universitar din România. Toată lumea vrea profesori de renume continental, condiții la standarde eu­ropene, săli de curs mo­der­ne, și se așteaptă să se facă de către universități, de la minister, însă studenții doar așteaptă și nu se implică cu nimic”, declară prof. univ. dr. Vasile Ișan.

Momentan, situația celor două cor­puri este una clară: acestea vor în­cepe să fie renovate din anul 2010. Ex­plicația pentru întîrzierea acestor măsuri vine tot din partea conducerii UAIC: „Universitatea noastră are niște priorități. În timp am îmbunătățit condițiile sociale, venind în în­tîm­pi­na­rea studenților. Am refăcut o parte dintre căminele studențești, o parte sînt în lucru, am refăcut cantina și o par­te din clădirea veche a uni­ver­si­tății. Dar lucrurile se fac pe rînd, pentru că nici fonduri n-am avut să le fa­cem pe toate odată”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul UAIC.

Corpul E stă la rînd de mai bine de 20 de ani.

Alex VARNINSCHI

Adriana ZĂVOI

***

Istoria „Criminalului”

În cele mai vechi atestări documentare, clădirea era cu­noscută drept „a lui Costache Că­nă­nău”, un boier foarte bogat de-al locului. Era o casă cu arhitectură moldovenească ve­che, cu boltă laterală, la scara că­re­ia opreau cele mai elegante trăsuri. În 1834, în timpul domniei lui Mi­ha­il Sturza, propri­e­­tatea este cum­pă­ra­tă de stat pentru 3.000 de galbeni și trans­formată în penitenciar.

Aici, la „Criminal”, după cum ur­ma să fie cunoscută mai tîrziu, aveau să fie aduși pușcăriașii din în­chi­soa­rea de la Curtea Domnească aflată în ve­ci­nătatea Palatului Cul­tu­rii. Tot aici a devenit legendă Gavril Bu­za­tu, hoț, cri­mi­nal, care era gata ori­cînd să în­de­pli­nească poruncile Cur­ții, terorizîndu-i pe cei închiși în schim­bul libertății proprii. Puțini au mai ieșit pe picioare dintre zidurile închisorii, recunoscută pentru teroarea greu de suportat pe care o inducea celor închiși aici. La „Criminal” au fost aduși după 1866 tinerii care au participat la miș­carea de înlăturare a lui Cuza Vodă de pe scaunul de la București. Aici a făcut pușcărie și boierul Neculai Rosetti Rozno­va­nu, pretendent la tro­nul Mol­do­vei după plecarea lui A­le­xandru Ioan Cuza. În actualul Corp E a fost deținut și fondatorul ziarului „Adevărul”, Alecu Beldiman.

După aproape 100 de ani, o condiție din contractul de vînzare al fostului proprietar a ieșit la iveală: „clădirea nu va servi drept instituție de suferință”. Astfel, statul român mută închisoarea, construiește un etaj suplimentar, iar în anul 1925, ca­sa devine cămin studențesc de fete. „Camerele erau foarte mari, cu cîte 20-30 de paturi din metal, iar dulapuri erau puține că nu prea aveam ce pune în ele pe vremea aceea. Gîn­da­cii puteai să-i aduni cu fărașul de mulți ce erau. Iarna, cînd gheața de pe geam căpăta grosimea a două degete, condițiile erau și mai greu de ac­ceptat. Cît despre apă caldă… nu am avut niciodată”, re­me­morează o fostă studentă a Uni­versității „Alexandru Ioan Cuza”, zilele pe­tre­cute în Corpul E.

Căminul a funcționat și după Al Doilea Război Mondial, pînă cînd au putut fi date în folosință cele din Copou. Aici a rămas doar casa imensă, care a fost transformată din nou, de această dată în policlinică studențească. După 1990, în clădire au înce­put să fie susținute cursuri ale Uni­ver­si­tă­ții „Alexandru Ioan Cu­za”.