Televizoarele lui Costel

Doi băieți tuciurii îl agasează dar și ajută pe Costel, care-i de serviciu la barul Libertatea ’89, un fel de gheretă albastră cum cobori de la Liceul Național înspre gară. În timp ce unul dintre ei vorbește despre poliție și radare, celălalt cîntă afectat „viața-i grea, da’ trebuie trăită, de ești jos, tot ea te ridică”, melodia lui Babi Minune.

Costel e supărat, îl doare tare mîna de cînd a trecut pumnul printr-un geam acum cîteva zile și nu-i vine a servi. O face leneș, fără chef. „Mai cu viață, altfel te dau afară!”, se ia de el unul din cei doi puștani. „Bagă și-o halbă dacă tot ești acolo”, continuă băiatul. „N-avem halbe”, i-o taie sictirit Costel.

Principala activitate-i aici privitul pe geamurile mari ale localului. Privitul la trecători, la tramvaie și mai ales la domnișoare care se-ntorc cu pachete grele de la gară. Mai trece și un tînăr cu mască chirurgicală pe față și dinăuntru vine replica: „Bă, uitați-l pe Michael Jackson!”.

Haine de damă și rame de ochelari

Apare „combinatorul” locului, un bărbat îmbrăcat în trening și adidași, bărbos și cu privirea sticloasă. Strînge paharele de plastic lăsate pe mese, le spală bine la chiuvetă pînă-s „ca noi” și le ascunde jos, în spatele barului. Cum se fac 20 pleacă și le vinde în altă parte. Se laudă că are de toate: haine de damă, rame de ochelari („și cîte din-astea mai am acasă”) și-un Samsung găsit azi noapte în alt bar. „Îl pun la încărcat și tot o liniuță are la baterie. Da’ e bun, se aprinde, are culori, poți să și vorbești la el. O sută de mii tot îmi scot”, spune bărbatul cu voce tare.

Mai spală și paharele de sticlă, după care își toarnă Pepsi într-unul înalt. „Alo, ce faci? E 15 mii sucul!”, îl atenționează Costel. „Păi eu am spălat paharele degeaba aici?”, răspunde șmecherul și îi lasă un leu barmanului.

Discuția se-ncinge pe tema televizoarelor. Costel le explică celorlalți că, dacă tragi de la același cablu mai mult de trei, semnalul se pierde și imaginea-i proastă. „Auzi, da’ Releul pentru cîte televizoare crezi că e?”, încearcă să-l contrazică un client răvășit, care, cînd nimeni nu-i atent, scoate din sacoșă o sticlă de doi litri de vin de masă și trage cîte-o dușcă. Pe Costel încă-l supără mîna și n-are chef de argumente: „Taci, că nu știi nimic. Ai avut tu-n viața ta televizor acasă?”.

Ioan STOLERU