Cvartetul „Aud Band” s-a auzit cu greu la Meru

Compoziții proprii cîntate la pian, chitară, esraj, (n.red. un instrument care seamănă cu un contrabass în miniatură) pian și flaut învăluie cafeneaua Meru. De tavanul înalt stă agățat un candelabru imens care veghează asupra celor prezenți, vineri seară, pe 22 februarie 2019, să asculte concertul susținut de Cvartetul „Aud Band”, format din Laurențiu Gondiu, Rodica Gondiu, Augustin Creznaru și Juan Carlos Negretti originar din Venezuela.

O sobă mică, cu un geam transparent prin care se văd lemnele arzînd, încălzește locul cu putere, în timp ce pe scenă artiștii repetă zgomotos. Programat pentru ora 21.00, concertul începe cu o piesă de „reconectare”, după cum spune un membru al trupei care ține strîns la piept chitara. Flautul începe timid, iar mai apoi este urmat de chitară, însă pentru cei care stau în picioare lîngă bar totul sună ca o aglomerație de sunete pe care nu le înțeleg. Sonorizarea în cafenea este destul de slabă pentru că de fiecare dată cînd cei de pe scenă spun ceva, oamenii care sînt în picioare, lîngă bar sau ușa care duce spre balcon, se încruntă ușor încercînd să înțeleagă ce a spus artistul. Cei care stau la mese par încîntați și chicotesc cînd artisul rostește cîte o propoziție, semn că acolo se aude mult mai bine. „Pentru acei cinci lei în plus stăteam și noi la masă și înțelegeam ceva”, îi spune o fată cu părul verde prietenului ei care bate nervos din picior.

La bar este încontinuu forfotă, însă agitația de aici nu se resimte și în sală unde oamenii sînt încîntați de muzica cu influențe de jazz, etno sau rock. Un cocktail verde pastelat este luat de o tipă ușor enervată de faptul că barmanul îi vorbește în engleză și ea nu înțelege ce îi spune, pentru că inițial voia un fel de băutură, însă barmanul a insistat să îi prepare ceva ce „știu că o să îți placă”. Alt bărbat încearcă să îi explice celui din spatele tejghelei că vrea doar un pahar gol, iar după mai multe încercări și gesticulări alerte din mîini bărbatul obține ceea ce își dorește.

Cînd începe o melodie „cu un ritm balcanic” cei aflați în picioare încep să se balanseze ușor, iar cei de la mese dau din cap pe ritmul muzicii. Cîte un strigăt al artistei care zîmbește încontinuu pare că le mai atrage atenția cîtorva tineri foarte gălăgioși care vorbesc ba în franceză, ba în engleză. „Cum ar fi Manole perceput în ziua de astăzi”, așa descriu artiștii melodia care începe cu flautul acompaniat de pian să pătrundă prin încăpera slab luminată.

Cocktail-urile verzi sau roz pleacă încontinuu de la bar însoțite de pahare de vin roșu și alb. Afară frigul nu îi lasă pe fumători să iasă pe balconul de la Meru pentru că mulți se apropie de ușă, se uită la pachetul de țigari și se întorc înapoi la locul lor. Dacă cei care stau jos sînt liniștiți și zîmbesc melancolici, cei care au stat în picioare încep să își piardă răbdarea și pe la jumătatea concertului încep să plece doi cîte doi.