În mîinile cui ajung nepoții unchiului Oscar

Pe parcursul celor 91 de ediții, Premiile Academiei Americane de Film, cunoscute mult mai bine sub numele de Premiile Oscar, au trecut de la anonimat la notorietate, fiind acum celebre pe tot întinsul lumii. Actualul nume al premiilor s-ar datora lui Margaret Herrick, bibliotecara Academiei Americane de Film care, la vederea statuetei, ar fi afirmat că seamăna cu unchiul ei, Oscar. Grandioase și foarte mediatizate, galele recente nu arată nici pe departe ca ceea ce obișnuiau să fie. De exemplu, la a 61-a ediție, fraza de anunțare „And the winner is…” (Și cîștigătorul este) a fost schimbată în „And the Oscar goes to…” (Și Oscarul merge la…).

Prima ceremonie de decernare a Premiilor Oscar s-a încheiat în 15 minute, timp în care filmul „The Broadway Melody” a cîștigat marele premiu, fără a-i impresiona totuși pe ceilalți nominalizați, care știau de trei luni această veste. În 1930, la un an distanță de la prima ediție, organizatorii s-au gîndit că ar fi indicat să trimită lista cu numele cîștigătorilor către presă chiar în seara Oscarurilor, la ora 11. Din cauza acestei decizii, în 1940, la decernarea premiilor au venit doar cîștigătorii, după ce publicația LA Timesc dezvăluise în ediția de seară către cine vor merge statuetele Oscar. De atunci se folosește metoda plicului sigilat, care este deschis pe scenă abia la decernarea premiului.

Cinci dolari intrarea

Numite oficial „Premiile Academiei Americane de Film”, Oscarurile au ajuns să fie bine cunoscute atît în lumea filmului, cît și în cea a muzicii. În fiecare an sînt acordate 24 de statuete, cîte una pentru fiecare cîștigător al categoriei pentru care este nominalizat. Structura competiției a suferit modificări de-a lungul timpul; de exemplu, categoria „cel mai bun titlu” a existat doar în 1928.

Dacă prima ediție a arătat mai mult ca o cină selectă la care putea participa oricine achita taxa de intrare de cinci dolari, în timp gala de decernare a Premiilor Oscar a început să ia amploare și să atragă atenția publicului și a presei. În acest an, de exemplu, cîștigătorii statuetelor vor avea la dispoziție un timp redus pentru discursurile de mulțumire din cauza faptului că organizatorii nu își doresc ca emisia să se întindă pe o perioadă prea îndelungată. Tot acum, la cea de-a 91 ediție, este pentru prima dată în peste 30 de ani cînd Premiile Oscar nu au avut prezentator, motiv pentru care a fost solicitat ajutorul mai multor celebrități, printre care Chris Evans și Jennifer Lopez. Ideea a pornit de la un interviu al Sandrei Bullock, care a spus că persoane care deja se află în sală ar putea oricînd să urce pe scenă și să anunțe nominalizările și cîștigătorii unei categorii de film.

Unchiul Oscar

Statueta atît de rîvnită de marii actori și regizori, un bărbat gol cu mîinile împreunate pe piept, în jurul unei spade, a fost realizată de sculptorul George Stanley după un desen al lui Cedric Gibbons. De cînd a fost prima dată prezentată la cina din 1929, a rămas premiul reprezentativ pentru cîștigătorii celor 24 de categorii, cărora le sînt confirmate meritele artistice și tehnice din industria filmului, recunoscîndu-li-se excelența din anul anterior.

Deși nu valorează mai mult de 50 de dolari, copiile aurite ale statuetei au fost furate de mai multe ori fără a se găsi vreodată făptașul. În anul 2000 a fost dată dispărută o cutie cu 55 de astfel de figurine, iar cu mult timp înainte, în 1938, un bărbat necunoscut a urcat pe scenă pentru a revendica premiul pentru „cea mai bună actriță în rol secundar”, cîștigat de Alice Brandy pentru rolul din „In old Chicago”. Pentru că actrița nu a putut ajunge la decernare, bărbatul a pretins că el este persoana care ar trebui să ridice trofeul în locul artistei și pînă ca cineva să-și dea seama că nu era decît un impostor bărbatul deja plecase.

Chiar dacă denumirea oficială a premiului este Academy Award of Merit, oamenii de pretutindeni îl cunosc mai bine sub numele de Oscar, care ar proveni, după cum se spune, de la Margaret Herrick, bibliotecara Academiei Americane de Film. La vederea statuetei, aceasta ar fi afirmat că seamăna cu unchiul ei, Oscar, iar de atunci așa i-a rămas numele.

Protestele din spatele scenei

Gala Premiilor Oscar a traversat și perioade dificile, desfășurîndu-se an de an, chiar și în perioade de criză majoră precum cea din Al Doilea Război Mondial. În anul 1945, cîștigătorul, Emil Jannings, a fost dat afară din sală din cauza accentului său german. Se crede că din această cauză artistul ar fi plecat în Germania, unde i s-a alăturat lui Joseph Gobbles și filmului de propagandă nazistă, iar atunci cînd Berlinul a fost invadat, pentru a-și demonstra apartenența la idealul american, actorul purta cu el statueta pe care o cîștigase.

De-a lungul timpului, actorii și regizorii au fost partizanii unor proteste prin care să-și exercite nemulțumirea față de aceste premii. În acest an, ceremonia a fost marcată de un protest al persoanelor importante din lumea filmului; Martin Scorsese, Quentin Tarantino, Spike Lee, Damien Chazelle sînt doar cîțiva dintre cei care și-au exprimat nemulțumirea față de decizia organizatorilor de a acorda patru premii în timpul pauzelor publicitate, reușind astfel să schimbe planul inițial.

Primul care a „protestat” în timpul ceremoniei de decernare a premiilor Oscar a fost Marlon Brando, refuzînd astfel premiul la categoria „cel mai bun actor” pentru rolul din filmul „The Godfather” (Nașul), spunînd că este nemulțumit de modul în care Hollywood-ul portretiza nativii americani. În locul acestuia, Sacheen Littlefeathe, o actriță nativ americană a ținut un discurs în locul lui, discurs pentru care a fost huiduită de cîțiva oameni din audiență.

Trecînd prin tot felul de metamorfoze care le-au schimbat de-a lungul timpului, Premiile Oscar au ajuns să fie cea mai veche ceremonie de acest tip, fiind considerat și cel mai prestigios premiu din cinematografie, urmat de Globul de Aur.

Sursa foto: Hollywood Reporter