Rochiţa distrusă de o piatră mare

Am crezut mereu că o eclipsă de lună poate fi o întîlnire perfectă alături de băiatul pe care îl aşteptam de mult timp să îmi scrie. Faptul că el mi-a propus să mergem împreună să vedem stelele, iar faptul că asta mai apoi chiar s-a întîmplat m-au făcut să fiu în culmea fericirii. Am stat o întreagă după-amiază să probez rochii diafane, să le asortez cu fundiţe şi pamblici asortate, ca mai apoi să aştept ca el să ma ia de acasă.

Am mers împreună în parcul oraşului, o parcelă mică de pămînt cu cîteva rînduri de iarbă, două bănci şi un leagăn, acolo unde mai era jumătate din populaţia micului tîrg de provincie. Eram mult prea elegantă, ieşeam din tipar, dar îmi plăcea că el mai considera deosebită. Ne-am cumpărat amîndoi un telescop şi priveam romatic cerul, cînd deodată, o stea călătoare alerga pe cer cu o rapiditate ieşită din comun. Foarte romantic i-am spus că ar trebui să ne punem o dorinţă împreună, dar el, foarte îngrijorat, privea în jur. M-am simţit foarte ofensată că nu a înţeles romatismul meu şi am început să privesc şi eu în jur ca să pară că îl ignor. În acea clipă am observat că şi celelalte persoane prezente erau la rîndul lor speriate şi nu înţelegeam ce se întîmplă. După cîteva momente de atunci, un fum imens a acoperit tot parcul municipal. După ce toată lumea s-a calmat, ne uitam toţi spre ceea ce a cauzat acel fum mare. În mijlocul parcelei de iarbă, se afla o bucată de piatră fierbinte, nu foarte mare, dar care a reuşit să distrugă toată vegetaţia. Era, după cum spunea băiatul cu care am ieşit la întîlnire, o cometă.

Cei mai bătrîni au privit suspicioși remarca lui, alţii au dat din cap aprobator, iar eu m-am gîndit doar la rochiţa mea albă, acum plină de noroi. Ne întrebam de ce o cometă ar veni aşa, pur şi simplu, pe pămînt. Nu m-am gîndit niciodată la stratul de ozon, la ce se poate întîmpla dacă folosesc prea mult fixativ sau dacă arunc ambalajele de la bomboanele mele preferate pe jos. Dar cui îi păsa? Am văzut atîtea sticle de suc de portocale pe jos sau de la ciocolată cu nucă de cocos încît am zis că nu are sens să mă complic chiar eu cu aşa minuni. Însă, acum cînd o cometă mi-a distrus rochia şi întîlnirea, parcă văd coşurile de gunoi mult mai des ca înainte.

De Ioana DOLEANU