Cristian Tudor Popescu: „Mutarea ambasadei la Ierusalim este o tîmpenie din punct de vedere politic și diplomatic”

Definindu-se ca „gazetar”, Cristian Tudor Popescu ne-a răspuns, în această săptămînă, la întrebările pe care le aveam cu privire la mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. În stilul său specific, cu o ironie subtilă, ne-a explicat de ce n-ar trebui să ne bazăm pe declarațiile prim-ministrului și ne-a spus care va fi, în opinia lui, finalitatea demersurilor de a face din Israel un partener strategic. De asemenea, am stabilit și o legătură între ordonanțele de urgență și Departamentul de Stat al Statelor Unite.

Poziția Uniunii Europene (UE) în problema Ierusalimului este împotriva recunoașterii orașului drept capitală. Totuși, România, tocmai cînd are președinția Consiliului UE, se poziționează contra țărilor pe care le prezidează pentru șase luni. Cum va afecta asta România pe plan geopolitic?

Trebuie să ne gîndim la recentele declarații ale lui Manfred Weber, care are cele mai mari șanse să devină președintele Comisiei Europene. Weber spunea că presiunea exercitată de articolul șapte asupra statelor membre, adică ridicarea dreptului de vot în urma încălcărilor legilor, regulamentelor și valorilor UE, nu este suficientă și atunci propune cît de curînd instituirea unui mecanism prin care să taie fondurile europene pentru statele care, practic, sfidează UE, pentru că despre asta este vorba.

România, prin actuala putere, prin Viorica Dăncilă, prin Liviu Dragnea, prin Călin Popescu-Tăriceanu și asociații lor, sfidează UE. Propunerea lui Weber este să nu fie afectați cetățenii, de pildă fermierii, care primesc fonduri de la Bruxelles, ci să oblige guvernul ca, în urma unor astfel de acțiuni și comportamente, să compenseze tăierile de fonduri de la Bruxelles. Deci România se plasează, prin contribuția actualului guvern și a PSD-ALDE, în primele trei locuri pentru a fi sancționată astfel.

Programul lui Dragnea este reluarea național-ceaușismului din anii ’80

România s-a format teritorial pentru că și-a susținut istoric cauza, spre exemplu la Marea Unire. Se poate justifica astfel suportul pe care îl oferim Israelului în efortul de a reveni la capitala istorică a regatului lui David?

N-are nicio legătură. Credeți că știe doamna Dăncilă cine a fost Solomon sau David? Nu. Nici nu este vorba de Viorica Dăncilă, este vorba de domnul Dragnea, care declara acum un an și ceva că România se va înscrie în trioul Statele Unite ale Americii (SUA)-Israel-China. Practic, scoțînd România din UE. Programul lui Dragnea este reluarea național-ceaușismului din anii ’80, care a reușit să excludă România din Europa și din rîndul țărilor civilizate.

În actualele condiții, în actuala conjunctură din UE și din SUA, această recrudescență a naționalismului, a xenofobiei, a unei atmosfere care părea pe veci uitată, închisă în istorie de prin anii ’30, Dragnea oferă românilor o politică externă combinată cu naționalism și cu izolaționism. Asta înseamnă expresia „România să-și rezolve problemele singură. Nu ne interesează ce spune Bruxelles-ul, noi facem ca la noi acasă”, deci este o autarhie pe care Dragnea și Tăriceanu o doresc sprijinită de trioul SUA-Israel-China. Despre asta este vorba.

Dăncilă este o unealtă vorbitoare a lui Dragnea, nici n-are sens să comentăm ce spune dînsa. Referirile trebuie să fie la Dragnea, dar nu este nouă această poziționare, această atitudine în istoria post-decembristă. A mai existat o axă – București-Londra-Washington. Așa și-a început primul mandat Traian Băsescu, tot cu o declarație împotriva UE. Și Băsescu, în repetate rînduri nu a fost băgat în seamă, a fost marginalizat de cancelariile europene. Să ne amintim secvențele în care-și căuta de treabă pe acolo făcîndu-se că-și aprinde o țigară, căutîndu-și treabă pentru că nimeni nu-l băga în seamă. Băsescu este cel care a reluat anti-europenismul în acest secol. Iar Dragnea, care, de altfel, provine din partidul lui Băsescu, vine pe un drum deja deschis.

Conform declarației lui Liviu Dragnea, România va cîștiga, mutîndu-și ambasada la Ierusalim, „o relație specială cu Israelul”. Mai exact, ce va cîștiga România, în opinia dvs.?

Ce să cîștige? Sînt niște aberații ce spune domnul Dragnea. Mai întîi, partener strategic Israelul. Israelul nu este partener strategic al României. Partener strategic este SUA. Israelul este o țară cu care România este în relații foarte bune de decenii. O țară în care sînt cîteva sute de mii de români, e adevărat, dar, în același timp, avem milioane de români în diaspora din UE. Deci România este în primul rînd membru UE.

Sigur că este bine ca România să aibă relații bune cu Israelul, dar în niciun caz asta nu poate să ducă la încălcarea poziționărilor comune stabilite de UE. În rest, ce relații să avem cu Israelul? Nu e vorba de relații cu Israelul, e vorba doar de relații cu Beniamin Netanyahu în mod precis. Dacă el nu mai este reales, s-a terminat cu relațiile domnului Dragnea acolo. Deocamdată, România oferă în favoarea lui Beniamin Netanyahu această mutare a ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim, dar nu se știe ce va primi la schimb. Pentru că Netanyahu încă nu a oferit nimic la schimb. Și, de altfel, nici n-a călcat pe aici după ce a promis de nu știu cîte ori că vine să facă ședință comună de guvern la București. N-a venit, eu, unul, nu l-am văzut, cel puțin.

De doi ani, România nu are un ambasador în Israel. Presupunînd că se va muta ambasada la Ierusalim, credeți că președintele Iohannis va numi, în sfîrșit, și un ambasador în Israel?

Nu știu de ce nu numește președintele un ambasador acolo. Chiar nu știu. Nu are legătură asta cu poziția geografică a ambasadei. Ar trebui, după părerea mea, să numească un ambasador. Este o țară importantă pentru România și reclamă un nivel de ambasador din punct de vedere diplomatic. Adică nu este corect, după părerea mea, un nivel de însărcinat cu afaceri acolo.

Ordonanțele de Urgență sînt niște lovituri de măciucă date justiției din România

Credeți că a fost declarația premierului de la conferința Comitetului de Afaceri Publice Americano-Israeliene (AIPAC) doar de formă, pentru a cîștiga teren de partea lui Trump?

Da, este o încercare, din nou, de cîștigare a bunăvoinței. România oferă lui Trump, așa cum i-a oferit și lui Beniamin Netanyahu, această lingușeală. Asta a făcut dînsa acolo. S-a declarat încîntată de gestul curajos al președintelui Trump. Cum adică încîntată? Adică i-a venit să cînte, a cuprins-o euforia? Cum să fii încîntată de o chestiune de politică externă?

Mă rog, dînsa nu știe exact sensul cuvintelor pe care le rostește. De ce a făcut dînsa asta? Pentru că Departamentul de Stat american (DOS) s-a exprimat cu fermitate împotrivă de fiecare dată cînd au fost adoptate ordonanțe sau legi anti-justiție în ultimii doi ani. A respins aceste acțiuni ale majorități parlamentare. Dăncilă încearcă, cu această declarație pe care i-a ordonat-o Dragnea, să mai îmbuneze situația de acolo.

Speră că DOS va trece peste ce pregătește acum puterea din România cu mîna lui Tudorel Toader, adică ordonanțele pe coduri penale, ordonanța pentru desființarea hotărîrilor definitive a completurilor de cinci judecători a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), iar cu mîinile sau, mai degrabă, cu degetele acelea ridicate spre tavan ale lui Iordache, se pregătește, pe viitor, și desființarea completurilor de trei. Sînt niște lovituri de măciucă date justiției din România și speră în reușita acestei lingușeli de la Washington. După părerea mea e o speranță prostească, pentru că nu se va schimba politica DOS în funcție de ce a spus Dăncilă din România în legătură cu mutarea ambasadei la Ierusalim. Dar este o speranță a lui Dragnea că DOS va accepta sau va fi măcar mai puțin critic cu astfel de acțiuni.

Analiza Ministerului Afacerilor Externe (MAE) din octombrie anul trecut asupra efectelor mutării ambasadei la Ierusalim a prezentat atît argumente pro, cît și argumente contra, însă nu s-a aflat nici pînă acum care a fost recomandarea MAE.

Domnul Dragnea, singurul care a văzut raportul, că de altcineva n-am auzit să-l fi văzut, tocmai asta spune că l-a nemulțumit, „apa sfințită” din respectivul raport. Ce aștepta? Acest raport a fost cerut cu un singur scop. Putea să nu conțină niciun fel de date, niciun fel de analiză, putea să conțină o singură propoziție: „să mutăm ambasada”. Asta aștepta Dragnea ca să spună „uite, dom’le, ce ne spun tehnicienii, profesioniștii de la MAE”.

Dar Meleșcanu, care este trecut prin toate ciururile și dîrmoanele și este uns cu toate alifiile, nu a marșat. Nu a vrut să-și asume asta pentru că știe foarte bine că este o tîmpenie din punct de vedere politic și diplomatic. Și atunci a dat un raport în care a explicat doar cum stau lucrurile, lăsînd decizia la Dragnea, care nu a vrut s-o ia nici el în aceste condiții.

Dar vă dați seama cît de absurdă este poziția Vioricăi Dăncilă din moment ce a anunțat acolo că va muta, așa a spus, expresis verbis, „eu cu guvernul meu vom muta ambasada”. Parcă și vezi în fața ochilor cum ridică doamna Dăncilă pe umeri clădirea din Tel Aviv și se duce cu ea la Ierusalim. Cum să spui așa ceva și, în același timp, să spui și că trebuie să așteptăm finalizarea raportului și a consultărilor cu toți actorii constituționali responsabili? Păi la ce-ți mai trebuie raport de vreme ce tu ai anunțat că „gata, o mutăm oricum”?

Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, după vizita din 2012 la Bruxelles, cînd președintele și prim-ministrul au venit ca șefi alternativi de delegații, că în politica externă decide președintele sau cel care are mandatul semnat de către acesta. Dar iată că Viorica Dăncilă a anunțat mutarea ambasadei împotriva voinței președintelui. Se ridică, deci, întrebarea: cine decide în politica externă a României?

În politica externă a României decide președintele, șeful statului, lucru recunoscut și de Liviu Dragnea ieri sau alaltăieri. După toate atacurile, zeflemelile, insultele la adresa lui Iohannis, a spus, totuși, că nimeni nu vrea să-i ia decizia din „mînuțe” președintelui. Deci în chestiunea mutării ambasadei decide președintele. Măcar asta nu s-a pus în discuție, nu s-a făcut o nouă sesizare la CCR, deși se putea face, cum s-au făcut atîtea altele.

Dragnea știe foarte bine că nu va obține mutarea ambasadei. Așa că încearcă să se facă simpatic, util, lui Trump și lui Beniamin Netanyahu. Mă rog, lui Trump, Departamentului de Stat, că doar n-o sta Trump acum să se ocupe de Dragnea. Asta face știind că nu este posibil, dar încercînd să-și creeze o imagine favorabilă în SUA și în Israel.

O întrebare însă pe care mi-o adresez de cîteva zile este: i-a fost refuzată viza de SUA domnului Dragnea? Că eu nu știu. Am auzit tot felul de zvonuri cu privire la asta, dar nimic oficial. Însă cred că aceasta este o întrebare bună pentru că, de pildă, acum s-ar fi putut duce împreună cu Dăncilă acolo, cum a mai fost și cu Grindeanu. Că așa se duce el, cu premierul, să fie în coasta lui, să-i stea în spate. Nu s-a dus. Nu știu dacă este de vină cervicala sau lombara pentru asta, dar nu s-a dus.

Sursa foto: stiridecluj.ro